(RV – 23 martie 2012) Statele Unite Mexicane, acesta este numele oficial al Mexicului,
republica de tip federal situată în America de Nord. Cu o suprafaţă de 1.958.201
Kmp, Mexicul se învecinează la nord cu Statele Unite ale Americii, în partea
de sud-est cu Belize şi Guatemala, înfăţişându-se Oceanului Atlantic
(Golful Mexic şi Marea Caraibilor) la est şi Oceanului Pacific la vest.
Este
ţara cu cea mai numeroasă populaţie vorbitoare de limba spaniola: 108.426 000 de locuitori,
din care catolicii reprezintă majoritatea covârşitoare, 92%, mai exact 99.635.000
de credincioşi cărora le corespund un număr de total de 16.234 de preoţi Aceasta înseamnă
că în Mexic un preot are în grijă 6.137 de credincioşi, care de cele mai multe ori
nu sunt reuniţi în comunităţi compacte. O astfel de realitate face ca mulţi dintre
preoţii acestei ţări să fie păstori mereu pe cale, pelerini permanenţi la micile lor
comunităţi răsfirate într-un teritoriu imens, cu zone uneori foarte dificil de parcurs,
unde preoţii pot ajunge doar folosindu-se de spinarea măgăruşilor şi de propriile
picioare. În privinţa organizării bisericeşti, Mexicul numără 93 de circumscripţii
ecleziastice, cu 6.744 de parohii, 163 de episcopi, 12.328 de preoţi diecezani şi
3.906 preoţi călugări.
Cucerit de Spania între 1520 şi 1522, Mexicul a obţinut
independenţa în 1821, azi fiind o republică federală de tip prezidenţial, compusă
din 31 de state şi dintr-un district federal, reprezentat de capitala Ciudad de México.
Nu se poate vorbi despre identitatea Mexicului fără a aminti de populaţiile
indigene, fiecare cu propria limbă, tradiţii şi obiceiuri, care îmbogăţesc cultura
acestei ţări. Când spunem Mexic spunem poncho, sombrero, mariachi, ne imaginăm deşertul,
cactuşii, dar în aceiaşi măsură, nu putem spune Mexic fără a spune Guadalupe, devoţiunea
faţă de Sfânta Fecioară de la Guadalupe, sărbătorită în calendarul roman sau latin
pe 12 decembrie.
Mexicul a făcut parte din prima călătorie apostolică internaţională
a lui Ioan Paul al II-lea. Era în ianuarie 1979, la câteva luni de la alegerea sa
la Sediul lui Petru, când Papa Wojtyla mergea într-o primă călătorie internaţională
alcătuită din trei etape: Republica Dominicană, Mexic şi Bahamas. În ciuda trăsăturilor
anticlericale a puterii din acei ani, prima călătorie a lui Ioan Paul al II-lea a
schimbat pentru totdeauna inima Mexicului: mii şi mii de credincioşi cu câte o oglinjoară
în mână aveau să-l salute pe Episcopul Romei la plecare, acele mii şi mii de licăriri
sugerând reaprinderea luminii credinţei în sufletele mexicanilor.
Acum este
Benedict al XVI-lea cel care merge, ca pelerin al adevărului şi păcii în ţinutul îndepărtat,
dintre două oceane, dar "împreună în speranţă" şi "discipoli ai lui Isus".