Ite ad Joseph! Mergeţi la Iosif! Omagiu pentru cei care îl au ca protector ceresc
şi îşi sărbătoresc onomastica
(RV - 18 martie 2012) Luna martie este dedicată cinstirii Sfântului Iosif, Patronul
Bisericii universale a cărui sărbătoare solemnă este la 19 martie. Şi în vremuri
de criză economică despre care se repetă mereu că au la bază una mai profundă cu caracter
etic, este cât se poate de oportun să se recurgă cu încredere la arma neviolentă a
rugăciunii, săracă dar puternică. Mă refer în primul rând la acea "militantă" rugăciune
către sfântul Iosif care, în timpul regimului totalitar, era considerată ofensivă,
instigatoare de către cei care se pretindeau "purtători de lumină". În fapt, nu puteau
să nu perceapă în ea cel puţin o aluzie la sistemul ateist, adevărată "structura a
păcatului", stigmatizat prin expresiile: "ciuma rătăcirilor şi a viciilor","lupta cu puterea întunericului", "cursele vrăjmăşeşti".
De multe
ori am reflectat, ce armă formidabilă a pus Biserica la îndemâna şi în gura credincioşilor,
miei neputincioşi în mijlocul lupilor, în vremuri de grele încercări pentru
credinţa lor dar şi pentru integritatea persoanei fiecăruia expusă mutilării lăuntrice.
Răsuna în bisericile noastre, mici şi mari, fiind recitată frecvent de întreaga comunitate
rugătoare a bunilor credincioşi.
Rugăciunea a fost propusă întregii Biserici
de Papa Leon al XIII-lea la 15 august 1889 cu ocazia enciclicei sale Quamqaum pluries,
prin care stabilea ca luna martie să fie dedicată cinstirii Sfântului Iosif, preluând
în acelaşi timp magisteriul Papei Pius al IX-lea care la 8 decembrie 1870 îl proclamase
pe Sfântul Iosif Patron al Bisericii Universale.
Am mai semnalat-o şi
cu alte ocazii dar o repropunem cu ocazia solemnităţii
Sfântului Iosif, Patronul Bisericii universale de la 19 martie 2012 şi ca omagiu
pentru toţi ascultătorii şi cititorii noştri care îl au ca protector ceresc şi îşi
sărbătoresc onomastica.
Versiunea tradiţională a acestei rugăciuni îmi
pare mai robustă şi mai incisivă.
"La tine alergăm, o, fericite Iosife,
în necazul nostru şi plini de încredere cerem ocrotirea ta, după aceea a sfintei tale
soţii. Pentru acea sfântă legătură de dragoste ce te-a unit cu neprihănita Fecioară
Născătoare de Dumnezeu şi pentru dragostea părintească ce-ai avut-o către Pruncul
Isus, te rugăm fierbinte să priveşti cu bunăvoinţă la moştenirea pe care Isus a dobândit-o
cu sângele său şi, prin puterea şi ajutorul tău, să ne aperi în nevoile noastre.
Apără,
păzitorule preaînţelept al dumnezeieştii Familii, neamul cel ales al lui Isus Cristos.
Îndepărtează de la noi, preaiubitorule părinte toată ciuma rătăcirilor şi a viciilor.
O, preaputernicul nostru ocrotitor, vino din cer în ajutorul nostru în această luptă
cu puterea întunericului.
Şi precum odinioară ai scăpat de primejdia morţii
pe Pruncul Isus, tot aşa apără acum sfânta Biserică a lui Dumnezeu de cursele vrăjmăşeşti
şi de orice nenorocire şi întinde pururea peste fiecare dintre noi ocrotirea ta, pentru
ca, prin pilda şi ajutorul tău, să putem trăi cu sfinţenie, muri cu evlavie şi dobândi
în ceruri fericirea veşnică. Amin".