Dialoguri în catedrală. Viaţa veşnică, în centrul dialogului, joi, în catedrala Papei

RV 16 feb 2012. "Educaţia la viaţa veşnică: utopie sau profeţie?" Pe această temă s-a desfăşurat joi seară, în catedrala Papei, bazilica San Giovanni in Laterano, din Roma, a doua rundă de convorbiri spirituale din Postul Mare, grupate sub genericul "Dialoguri în catedrală". Iniţiativa are loc sub coordonarea diecezei de Roma.

La a doua convorbire de Postul Mare au luat parte profesorul Remo Bodei, de la University of California, şi Joaquin Navarro-Valls, preşedintele Consiliului consultativ al Universităţii Campus Bio-Medical din Roma.

Intervievat de Radio Vatican, prof. Bodei a insistat pe înţelesul care se dă noţiunii de viaţă veşnică: "noi am lăsat în uitare semnificaţia termenului 'veşnicie'. Veşnicie, eternitate, nu este un timp foarte lung, în mod necesar după moarte. Eternitate înseamnă plinătate de viaţă; contrarul este scurgerea, hemoragia vieţii, viaţa care pleacă, deci dincolo de dimensiunea religioasă. Educaţia, în schimb, este o viaţă plină, dezvoltarea personalităţii fiecăruia; are o creştere antigravitaţională, tendinţa de a se ridica spre înălţimi". Dacă în ultimii ani subiectul vieţii veşnice a revenit în atenţia opiniei publice, aceasta se datorează şi "sfârşitului tragic al anumitor regimuri, bazate pe convingerea că această viaţă este lucrul cel mai important, dar şi crizei economice prin care trecem şi care ne face să ne gândim la ceva care să se deosebească radical de această bulimie consumeristă. În perioadele cu dificultăţi, se simte mai mult necesitatea de a da un sens vieţii".

Viaţa veşnică nu este un concept abstract şi îndepărtat, dar o realitate care ne aparţine pentru că noi înşine îi suntem parte integrantă. Joaquin Navarro-Valls: "Din momentul în care se naşte, o persoană a început o viaţă care va fi eternă, care va dura pentru totdeauna. De aceea, nu trebuie să se facă educaţie pentru viaţa care va veni, dar trebuie o educaţie pentru această viaţă, de aici. Când se văd realităţile vieţii de fiecare zi din perspectiva vieţii veşnice, se întâmplă de obicei două lucruri: pe de o parte, lucrurile se relativizează, ceea ce părea înspăimântător se relativizează; pe de alta, ne dăm seama că orice situaţie a vieţii are o valoare veşnică. Aşadar, tot ceea ce facem astăzi nu se pierde niciodată în nimic".

Fostul purtător de cuvânt al Sf. Scaun s-a referit şi la apropiata vizită pe care Benedict XVI o va efectua în Cuba de la 26 la 28 martie 2012: "Unul din rezultatele importante pe care Ioan Paul al II-lea a reuşit să le obţină în timpul vizitei sale în Cuba a fost acordarea unui spaţiu social Bisericii Catolice, care social nu era recunoscută. Rămâne apoi o mare temă, pe care acum Benedict XVI o va regăsi când merge în Cuba: formarea în credinţă a cubanezilor. Această ţară are o disperată nevoie de formare, din diferite motive: lipsa de preoţi, insula nefiind încă auto-suficientă din acest punct de vedere; Biserica, în aceeaşi ordine de idei, nu are încă autorizaţia de a edita cărţi şi de a face publicaţii. Ceea ce va spune în Cuba acest Papă, care promovează în întreaga lume o "pastoraţie a inteligenţei", va contribui la soluţionarea problemei fundamentale a Bisericii de astăzi: formarea la credinţă a oamenilor de astăzi".