Tinerii redescoperă viaţa contemplativă: interviu cu eremitul Claudio Canali

(RV – 13 martie 2012) S-a încheiat luni, 12 martie, vizita de trei zile în Vatican şi Italia a primatului Comuniunii Anglicane, Rowan Williams. În a treia zi, arhiepiscopul de Canterbury a vizitat Abaţia din Montecassino, unde a ţinut o conferinţă cu tema: „Călugării şi misiunea, văzute din Anglia”.

Vă reamintim că sâmbătă dimineaţă Episcopul Romei a primit în Vatican vizita primatului Comuniunii anglicane. Tot sâmbătă, la ora 17.30, Sfântul Părinte a prezidat Primele Vespere la Mănăstirea Sfântul Grigore de pe colina Celio, în ajunul sărbătorii Tranzitului (Morţii) Sfântului Grigore cel Mare, la celebrare fiind prezent şi arhiepiscopul de Canterbury.
Duminică, 11 martie, la Mănăstirea San Gregorio al Celio, la ora 16, a avut loc o Conferinţă întitulată „Monahism şi ecumenism”, la care Rowan Williams a fost oaspete, vorbind despre „Virtuţi monastice şi speranţe ecumenice”

Celebrarea a 1000 de ani de la fondarea Sihăstriei de la Camaldoli a readus în prin plan un aspect mai puţin cunoscut sau despre care nu se vorbeşte îndeajuns: şi anume redescoperirea, în rândul tinerilor, a vieţii eremitice.

O explicaţie a acestei tendinţe ne-o oferă un călugăr italian, fratele Claudio Canali, fost chitarist rock care, din 1990, a ales să trăiască la Schitul „Beata Vergine del Soccorso”, din localitatea Minucciano, în regiunea Toscana:

• „Consider că la baza unei astfel de alegeri stă tocmai căutarea profundă şi autentică a Domnului. Problemele şi confuzia care domnesc azi în lume îi determină la astfel de alegeri pe cei care se află realmente în căutarea adevărului.
Trebuie spus că singurătatea nu înseamnă izolare, căci în solitudine se află Dumnezeu; apoi, nu poate fi vorba de izolare pentru că există comuniunea sfinţilor. În solitudine te regăseşti pe sine şi, rugându-te ajungi să înţelegi ce vrea Dumnezeu de la tine”.
De ce am ales viaţa eremitică? Domnul spune: nu sunteţi voi cei care m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi. Eu eram în căutarea a Ceva în viaţă, şi nu mă gândeam să mă retrag într-un schit. Dimpotrivă, un tip cum eram eu ar fi putut deveni poate franciscan, continuând cântatul la chitară…. Dar chemarea Domnului a fost la clauzură.
Unii cred că persoanele care aleg viaţa contemplativă se îndepărtează, se rup de ceilalţi oameni. Nu este aşa. Clauzura uneşte nu divide. Aici, mă simt mai aproape ca niciodată de oameni. Aici vine şi multă lume care are tot felul de necazuri şi noi încercăm să le fim aproape persoanelor, mai ales spiritual.
Cei care se roagă, care contemplă, care adoră sunt inima bisericii, cum spun Sfinţii Părinţi, şi cum spune şi Papa. Aşa încât eremitul, rugându-se, face să plouă cu haruri peste cei pentru care se roagă”.

Aici, serviciul audio: