Rădăcinile ne îndeamnă la refacerea unităţii depline: primatul Comuniunii Anglicane, arhiepiscopul Rowan Williams, în vizită la Roma

RV 11 martie 2012. Benedict XVI l-a primit sâmbătă în audienţă pe arhiepiscopul de Canterbury, dr. Rowan Williams, primatul Comuniunii Anglicane. După amiază, ambii întâistătători ai Bisericilor Catolică şi Anglicană au participat la vesperele ecumenice în bazilica San Gregorio al Celio, din Roma, de unde în 597 au pornit primii misionari către populaţiile anglilor.

Pe agenda întrevederii private în Palatul Apostolic, Sfântul Părinte Papa şi Primatul Comuniunii Anglicane au abordat teme de actualitate despre situaţia internaţională şi condiţia creştinilor din Orientul Mijlociu, noua evanghelizare şi necesitatea de a reface legătura firească dintre teologia creştină şi drepturile omului. Arhiepiscopul de Canterbury îşi va încheia vizita sa în Italia luni după amiază cu o prelegere şi un moment de rugăciune la mormântul Sf. Benedict de la abaţia Montecassino.

Radio Vatican a cerut Graţiei Sale Rowan Williams o scurtă reflecţie despre însemnătatea vizitei sale la Roma din aceste zile care, a observat jurnalista Philippa Hitchen de la Programul Englez, evidenţiază deja o comuniune reală chiar dacă imperfectă între cele două Biserici:
• "Faptul că trei arhiepiscopi de Canterbury au repetat şi păstrat consuetudinea de a efectua o vizită la mănăstirea Sf. Grigore, înseamnă o recunoaştere a faptului istoric că misiunea creştină din Anglia a început aici, la Roma, şi că e bine să venim şi să onorăm memoria Sfântului Grigore şi a Sfântului Augustin de Canterbury. Prin acest gest, ne întoarcem înapoi la rădăcinile comune, la o istorie comună, la un trecut comun, pentru a afirma o comuniune care, într-un anumit fel, este oricum înăuntrul nostru, chiar şi în timpurile prezente. În realitate, noi privim înapoi la trecutul nostru comun: chiar şi cei mai protestanţi dintre creştinii englezi recunosc faptul că rădăcinile misiunii se află aici. În acest fel afirmăm că avem o ascendenţă comună, că ascendenţa comună ne oferă astăzi ceva care se aseamănă cu o adevărată legătură de familie, şi că, evident, noi lucrăm pentru ca această legătură să poată fi deplină, sacramentală şi vizibilă într-un timp pe care Dumnezeu îl hotărăşte".

Motivul principal al vizitei Graţiei Voastre este celebrarea unui mileniu de la fondarea Sihăstriei de la Camaldoli, ai cărei călugări se află astăzi la mănăstirea Sfântul Grigore. În aceste zile aţi accentuat de mai multe ori valorile monahismului ca un fel de "road map" pentru ceea ce, din păcate, mulţi consideră o cale fără ieşire pe drumul ecumenismului.
• "Importanţa monahismului atât pentru dialogul ecumenic cât şi pentru misiunea creştină – şi de acest lucru se vorbeşte pe larg în aceste zile – constă în faptul că o comunitate monahală este de la sine o comunitate reunită în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Este, de fapt, o comunitate de oameni care nu au între ei afinităţi naturale sau obligaţii de loialitate 'tribală', ci de oameni chemaţi să trăiască împreună în comunitate, care împreună se roagă Psalmii, care se regăsesc între ei în rugăciunea lui Cristos. Or, aceste realităţi vorbesc de la sine despre rădăcinile mai profunde ale ecumenismului, dar ne vorbesc şi despre misiunea creştină. Ne spun că o comunitate care trăieşte în acest fel este o comunitate care exercită o atracţie, care iradiază ceva. La abaţia de la Montecassino intervenţia mea se va referi în mod specific la dimensiunea misionară a vieţii monahale. Aceasta nu înseamnă că toţi monahii ar trebui să plece şi să fie misionari ci, după cum spunea Beda Venerabilul în opera sa "Historia", să ţinem cont că zorile creştinismului în Anglia au o strânsă legătură cu viaţa apostolică pe care o trăiau Sf. Augustin de Canterbury şi însoţitorii săi, fascinând oamenii din acel timp prin sărăcia, simplitatea şi ospitalitatea de care dădeau dovadă".