Dialogul ecumenic cu răbdare, mărinimie şi iertare reciprocă: subliniat de Benedict al XVI-lea, sâmbătă seară, la Primele Vespere cu Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury

(RV - 11 martie 2011) "A-l alege pe Dumnezeu înseamnă să cultivi cu răbdare, acceptând timpii săi, dialogul ecumenic şi interreligios, rămânând întotdeauna fideli carismei originare". A spus Papa sâmbătă seară în timpul celebrării orei Primelor Vespere, în bazilica Sfinţii Andrei şi Grigore de pe colina Celio din Roma, cu participarea arhiepiscopului de Canterbury şi primat al Comuniunii anglicane, Rowan Williams. A fost o celebrare care se încadrează în festivităţile pentru marcarea mileniului de la întemeierea Casei-Mamă a călugărilor benedictini camaldolezi, Sihăstria de la Camaldoli în regiunea Toscana din Italia.

Mănăstirea „San Gregorio al Celio” din Roma a găzduit rugăciunea canonică de seară într-o îmbrăţişare ecumenică reînnoită dintre Biserica Romei şi Comuniunea anglicană. Călugărilor camaldolezi, reparcurgând fragmentele liturgice din scrisorile Sfântului Paul, Papa le-a adresat câteva îndemnuri: de a se deschide la har, "de a profita de momentul prielnic" şi a-l primi în viaţa proprie pe Isus însuşi, Persoana sa, Cuvântul său şi Duhul său. Şi apoi îndemnul de a se sforţa pentru a fi credincioşi lui Dumnezeu în fiecare zi, în propria slujire, "deoarece ca aceasta să fie eficientă şi să nu fie de obstacol în calea credinţei."
• "Aceste cuvinte fac să ne gândim la Sfântul Grigore cel Mare, la mărturia luminoasă pe care a dat-o populaţiei din Roma şi întregii Biserici, printr-o slujire ireproşabilă şi plină de zel pentru Evanghelie. Într-adevăr, i se poate aplica şi lui Grigore ceea ce Paul a scris de sine: harul lui Dumnezeu în el nu a fost în zadar (Cf 1Cor 15,10). Acesta este, de fapt, secretul vieţii fiecăruia dintre noi: a primi harul lui Dumnezeu şi a consimţi cu toată inima şi cu toate puterile la acţiunea sa. Aceasta este şi secretul adevăratei bucurii şi al păcii profunde".

Papa a insistat mai departe asupra cuvintelor pe care Apostolul le adresează Colosenilor pentru a-i forma în conformitate cu Evanghelia, pentru ca să lucreze în numele Domnului în tot ceea ce fac "şi pentru ca să trăiască după măsura înaltă a vieţii creştine, care este sfinţenia".
• "Şi aici, la baza a toate se află harul lui Dumnezeu, este darul chemării, misterul întâlnirii cu Isus viu. Dar acest har cere răspunsul celor botezaţi: cere angajamentul de a se îmbrăca cu sentimentele lui Hristos: duioşie, bunătate, smerenie, blândeţe, mărinimie, iertare reciprocă, şi mai presus de toate, ca o sinteză şi încununare, agapa, iubirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin Isus şi pe care Duhul Sfânt a revărsat-o în inimile noastre. Iar pentru a ne îmbrăca cu Cristos, Cuvântul său trebuie să locuiască printre noi şi în noi, cu toată bogăţia sa, şi din abundenţă".

"Congregaţia monahilor camaldolezi - a spus Benedict al XVI-lea - a putut să parcurgă o mie de ani de istorie, hrănindu-se zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu în Euharistie", aşa cum făcuse fondatorul lor Sfântul Romuald, potrivit acelui "triplex bonum - bine întreit": singurătatea, viaţa în comun şi evanghelizarea. Din aceasta Papa se inspiră pentru a aminti unele personalităţii notabile, păstori zeloşi ai Bisericii care au fost în măsură să indice orizonturile şi marea rodnicie a tradiţiei camaldoleze. Aminteşte arhondaricele, importante locuri de primire, "Codul de la Camaldoli", una dintre sursele cele mai însemnate pentru constituţia Republicii Italiene, anii de bun augur ai Conciliului Vatican II, pentru naşterea de noi aşezăminte ale Congregaţiei camaldoleze în Statele Unite, în India, Tanzania şi Brazilia. Reluând apoi cuvintele lui Ioan Paul al II-lea, Papa a invitat călugării să-l aleagă întotdeauna pe Dumnezeu în viaţa eremitică şi în rugăciunea în comun şi să primească mereu fraţii, potrivit motoului camaldolezilor "Ego Vobis, Vos Mihi", rezumat al formulei de alianţă între Dumnezeu şi poporul său.
• "Fericitul meu predecesor a subliniat de asemenea faptul că ’a-l alege pe Dumnezeu înseamnă şi a cultiva cu umilinţă şi cu răbdare - acceptând, desigur, timpii lui Dumnezeu - dialogul ecumenic şi dialogul interreligios’, întotdeauna pornind de la fidelitatea faţă de carisma originară primită de la Sfântul Romuald şi transmisă printr-o tradiţie milenară şi pluriformă".

Îndemnul final pe care Papa l-a adresat celor prezenţi a fost acela de a împărtăşi bucuria creştinismului, dar şi angajamentul de a se ruga în mod constant şi de a lucra împreună catolici şi anglicani pentru a ajunge la unitatea deplină.

Înainte de discursul Papei şi arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams a trecut în revistă virtuţile Sfântului Grigore cel Mare şi miezul viziunii sale monahale: "a fi cufundat în viaţa sacramentală a Trupului lui Cristos", pentru a fi capabili apoi de a se recunoaşte şi iubi cu adevărat unii pe alţii. Arhiepiscopul Williams:
• "Biserica este chemată să arate acelaşi spirit profetic care este recunoscut Sfântului Grigore, capacitatea de a vedea unde este necesitatea reală şi de a răspunde la chemarea lui Dumnezeu, care se manifestă în persoana celor nevoiaşi. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de un habitus al discernământului, capacitatea de a pătrunde dincolo de prejudecăţile şi stereotipurile care îi afectează şi pe credincioşi, într-o cultură care este atât de pripită şi superficială, în multe din judecăţile sale. Iar de habitus-ul discernământului ţine habitus-ul de a se recunoaşte unii pe alţii ca lucrători ai harului, compasiunii şi răscumpărării lui Hristos".

Aici, serviciul audio:

rv/A. Lucaci