Să urcăm cu Isus pe muntele rugăciunii. Papa la „Angelus”: Chiar în noaptea cea mai
întunecată Isus este candela care nu se stinge
(RV - 4 martie 2012) Pe drumul Postului Mare, misterul Schimbării la Faţă
a lui Isus. Să urcăm cu Isus pe muntele rugăciunii”. "Chiar şi în noaptea cea
mai întunecată Isus este candela care nu se stinge niciodată”. Este invitaţia adresată
duminică de Papa Benedict al XVI-lea în alocuţiunea rostită înainte de rugăciunea
„Angelus Domini - Îngerul Domnului”, abia întors în Vatican din vizita pastorală efectuată
dimineaţa la Parohia Sfântul Ioan Baptist de la Salle din cartierul Torrino, din
sudul Romei. Papa a comentat la întâlnirea cu pelerinii reuniţi la amiază în Piaţa
Sfântul Petru, evanghelia duminicii cu episodul Schimbării la Faţă a lui Isus, după
versiunea Sfântului Marcu. Misterul Schimbării la faţă, a explicat, în itinerarul
Postului Mare, după ce a invitat la a-l urma pe Isus în pustiu, pentru a înfrunta
şi învinge cu el ispitirile, ne propune să urcăm împreună cu el pe "muntele” rugăciunii
pentru a contempla pe faţă sa umană lumina glorioasă a lui Dumnezeu. Papa invită pe
toţi credincioşii să găsească în acest timp al Postului Mare momente de rugăciune
în tăcere şi de ascultare a Cuvântului.
Să-l ascultăm pe Pontif: • Iubiţii
fraţi şi surori! Această duminică, a doua a Postului Mare, este caracterizată ca Duminica
Schimbării la Faţă a lui Cristos.
De fapt: • În itinerarul Postului
Mare, Liturghia, după ce ne-a invitat să-l urmăm pe Isus în pustiu, pentru
a înfrunta şi învinge împreună cu el ispitirile, ne propune să urcăm împreună cu el
pe "muntele" rugăciunii, pentru a contempla pe faţa sa umană lumina glorioasă a lui
Dumnezeu.
Episodul transfigurării lui Cristos este atestat în mod unanim
de către evangheliştii Matei, Marcu şi Luca. Elementele esenţiale sunt două: în primul
rând, Isus se urcă împreună cu ucenicii Petru, Iacob şi Ioan, pe un munte înalt şi
acolo, "a fost schimbat la faţă înaintea lor" (Mc 9.2), faţa şi hainele sale
iradiau o lumină strălucitoare, în timp ce lângă el au apărut Moise şi Ilie; în al
doilea rând, un nor a învăluit vârful muntelui şi din el a venit un glas care zicea:
"Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi!” (Mc 9,7). Prin
urmare, lumina si vocea: lumina divina care străluceşte pe faţa lui Isus, şi glasul
Tatălui ceresc, care mărturiseşte despre El şi porunceşte să fie ascultat.
Misterul
Schimbării la Faţă nu trebuie scos din contextul drumului pe care Isus îl parcurge.
El s-a îndreptat de acum în mod decis spre împlinirea misiunii sale, bine ştiind că,
pentru de a ajunge la înviere, va trebui să treacă prin pătimire şi moartea pe cruce.
Despre
aceasta le-a vorbit deschis ucenicilor, care însă nu au înţeles, din contra: •
Au respins această perspectivă, pentru că nu judecă potrivit
lui Dumnezeu, ci potrivit oamenilor (Cf Mt 16,23). Acesta este motivul
pentru care Isus poartă cu sine trei dintre ei pe munte şi le arată slava sa divină,
splendoarea Adevărului şi a Iubirii. Isus vrea ca această lumină să poată ilumina
inimile lor atunci când vor trece prin întunericul gros al pătimirii şi morţii sale,
când scandalul crucii va fi pentru ei insuportabil.
Dumnezeu este lumină,
şi Isus vrea să dea prietenilor săi celor mai intimi experienţa acestei lumini, care
sălăşluieşte în el. Astfel, după acest eveniment, el va fi în ei lumină interioară,
capabilă de a-i proteja de atacurile întunericului. Chiar şi în cea mai întunecată
noapte, Isus este candela care nu se stinge niciodată. Sfântul Augustin rezumă acest
mister printr-o o expresie foarte frumoasă: "Ceea ce pentru ochii trupului este soarele
pe care îl vedem, este [Cristos], pentru ochii inimii" (S. Agostino, Discorsi,
78, 2).
Dragi fraţi şi surori, noi toţi avem nevoie de lumină interioară
pentru a depăşi încercările vieţii. • Această lumină vine de la Dumnezeu,
şi este Cristos cel care ne-o dă, el, în care locuieşte
toată plinătatea dumnezeirii (Cf Col 2,9). Să urcăm cu Isus pe muntele
rugăciunii şi, contemplând faţa lui plină de iubire şi de adevăr, să ne lăsăm copleşiţi
lăuntric de lumina sa. Să-i cerem Fecioarei Maria, călăuza noastră în drumul credinţei,
să ne ajute să trăim această experienţă în timpul Postului Mare, găsind în fiecare
zi câteva momente pentru rugăciune în tăcere şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
După
recitarea antifonului marian, Pontiful a adresat saluturi în diferite limbi. Trăiţi
Postul Mare fără a vă ruşina de credinţă. „Nu vă fie ruşine de a fi creştini şi de
a trăi Postul Mare în locurile unde locuiţi. A cerut Papa salutând în limba franceză
pelerinii de dincolo de Alpi prezenţi în Piaţa Sf. Petru. Şi grupului polonez, numeros
ca întotdeauna, Papa i-a amintit dimensiunea misionară a vieţii creştine, unindu-se
în mod ideal cu festivităţile care au loc azi în Polonia cu ocazia „Duminicii ad gentes
". Papa Benedict al XVI-lea a citat motto-ul: "oferă mărturia carităţii şi ajută Biserica
în ţările misionare”. Fie pentru toţi - a fost urarea Papei - sursă de inspiraţie
pentru ajutor spiritual şi material în folosul lucrărilor misionare ale Bisericii”.
Iată
şi binecuvântarea Sfântului Părinte invocată la întâlnirea pentru rugăciunea „Îngerul
Domnului” duminică 4 martie, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii
noştri dispuşi lăuntric să o primească în spirit de credinţă.