Ite ad Joseph! Mergeţi la Iosif!

(RV - 4 martie 2012) Luna martie dedicată cinstirii Sfântului Iosif, Patronul Bisericii universale. Şi în vremuri de criză economică despre care se repetă mereu că au la bază una mai profundă cu caracter etic, este cât se poate de oportun să se recurgă cu încredere la arma neviolentă a rugăciunii, săracă dar puternică. Mă refer în primul rând la acea "militantă" rugăciune către sfântul Iosif care, în timpul regimului totalitar, era considerată ofensivă, instigatoare de către cei care se pretindeau "purtători de lumină". În fapt, nu puteau să nu perceapă în ea cel puţin o aluzie la sistemul ateist, adevărată "structura a păcatului", stigmatizat prin expresiile: "ciuma rătăcirilor şi a viciilor", "lupta cu puterea întunericului", "cursele vrăjmăşeşti".

De multe ori am reflectat, ce armă formidabilă a pus Biserica la îndemâna şi în gura credincioşilor, miei neputincioşi în mijlocul lupilor, în vremuri de grele încercări pentru credinţa lor dar şi pentru integritatea persoanei fiecăruia expusă mutilării lăuntrice. Răsuna în bisericile noastre, mici şi mari, fiind recitată frecvent de întreaga comunitate rugătoare a bunilor credincioşi.

Rugăciunea a fost propusă întregii Biserici de Papa Leon al XIII-lea la 15 august 1889 cu ocazia enciclicei sale „Quamqaum pluries”, prin care stabilea ca luna martie să fie dedicată cinstirii Sfântului Iosif, preluând în acelaşi timp magisteriul Papei Pius al IX-lea care la 8 decembrie 1870 îl proclamase pe Sfântul Iosif Patron al Bisericii Universale.

Am mai semnalat-o şi cu alte ocazii:

Versiunea tradiţională a acestei rugăciuni îmi pare mai robustă şi mai incisivă.

"La tine alergăm, o, fericite Iosife, în necazul nostru şi plini de încredere cerem ocrotirea ta, după aceea a sfintei tale soţii. Pentru acea sfântă legătură de dragoste ce te-a unit cu neprihănita Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi pentru dragostea părintească ce-ai avut-o către Pruncul Isus, te rugăm fierbinte să priveşti cu bunăvoinţă la moştenirea pe care Isus a dobândit-o cu sângele său şi, prin puterea şi ajutorul tău, să ne aperi în nevoile noastre.

Apără, păzitorule preaînţelept al dumnezeieştii Familii, neamul cel ales al lui Isus Cristos. Îndepărtează de la noi, preaiubitorule părinte toată ciuma rătăcirilor şi a viciilor. O, preaputernicul nostru ocrotitor, vino din cer în ajutorul nostru în această luptă cu puterea întunericului.
Şi precum odinioară ai scăpat de primejdia morţii pe Pruncul Isus, tot aşa apără acum sfânta Biserică a lui Dumnezeu de cursele vrăjmăşeşti şi de orice nenorocire şi întinde pururea peste fiecare dintre noi ocrotirea ta, pentru ca, prin pilda şi ajutorul tău, să putem trăi cu sfinţenie, muri cu evlavie şi dobândi în ceruri fericirea veşnică. Amin".

rv/A. Lucaci