Munca, colaborare a omului la opera creatoare a lui Dumnezeu: aportul valorilor religioase creştine la sfera muncii

(RV – 2 martie 2012) „Convergenţe: munca demnă, justiţia socială şi tradiţii religioase”, este titlul unui publicaţii aparţinând Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ce a inspirat o aprofundare a raportului dintre ocupaţia profesională şi religie.
Dar care sunt, în tradiţia creştină, principiile de bază privind munca? Iată o reflecţie a doamnei Flaminia Giovanelli, sub-secretar al Consiliului Pontifical "Justiţie şi Pace", intervievată de Fausta Speranza, de la redacţia noastră centrală:

• „În catolicism, munca este un punct de referinţă esenţial pentru o viaţă deplină a persoanei şi a comunităţii. Pentru doctrina socială a Bisericii, munca este o temă clasică. Ajunge să ne gândim, de exemplu, la magisteriul social aşa-zis „modern”, din enciclice dar şi la alte documente pontificale, ce-şi are originea tocmai în apelul papei Leon al XIII-lea, care a atras atenţia asupra condiţiei dramatice a muncitorilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Apoi, papa Ioan Paul al II-lea care, în tinereţe, a fost el însuşi un muncitor – aşa cum îi plăcea deseori să amintească – a dedicat o enciclică exclusiv problemei muncii. Este vorba de Scrisoarea Enciclică „Laborem Exsercens”, din 15 septembrie 1981, în care a definit munca „cheia problematicii sociale”.
Am făcut această scurtă trecere în revistă pentru a explica bogăţia contribuţiei catolicismului la sfera muncii. În opinia mea, aspectul esenţial constă în faptul că munca este văzută ca o colaborare a omului la opera creatoare a lui Dumnezeu (…).
Şi Sfintele Scripturi sunt bogate în trimiteri la sfera muncii. Să ne gândim, de exemplu, la Isus care a muncit în atelierul de tâmplărie al tatălui, sau la faptul că i-a ales pe apostoli din rândul oamenilor muncii: erau pescari şi, chiar dacă, pentru a-l urma pe Isus, şi-au lăsat plasele de pescuit, de fapt ei nu au renunţat la meseria lor de pescari. După înviere, Isus i-a găsit la lucru, erau în luntrea lor de pescari.
Să ne gândim şi la Sfântul Paul care spunea că este motiv de onoare să poţi munci cu propriile mâini pentru a nu depinde de munca altora, spunându-le Tesalonicenilor, în mod tranşant: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”. Căci leneşul care nu munceşte şi totuşi mănâncă, este hoţ, impostor: mănâncă din munca altuia”. (2Tes, 3) (…)
Dar importanţa muncii este văzută şi din perspectiva realizării persoanei umane, ca mijloc pentru a da o identitate persoanei, iar Biserica promovează în întreaga lume iniţiative formative şi încurajează crearea de noi locuri de muncă, punând în practică principiile doctrinei sociale a Bisericii.”

Aici, serviciul audio: