Evanghelia vieţii în faţa 'noilor' teorii care banalizează viaţa umană
RV 01 mar 2012.Că simpla ipoteză a uciderii
copiilor trezeşteo adâncă indignare, e puţin spus.
Un grup de cercetători europeni de la un centru britanic de studii de etică aplicată
a lansat zilele trecute o posibilitate care zguduie din temelii edificiul civilizaţiei
creştine: uciderea pruncilor după naştere, din diferite motive alese de părinţi, ar
trebui legalizată.
Din revista de specialitate ştirea a ajuns cu iuţeală în
mass-media şi pretutindeni a provocat reacţii din partea cititorilor. La fel au reacţionat
şi vizitatorii portalelor de ştiri din România care în doar câteva ore au postat zeci
de comentarii.
Puţini comentatori au evidenţiat, însă, miezul problemei: criteriul
care a dus – din nefericire – la legalizarea avortului prenatal a fost aplicat acum,
doar teoretic, şi la viaţa post-natală a celor nou născuţi. În cazul copilului nou
născut, susţin cercetătorii de mai sus, termenul de "persoană" este impropriu, copilul
nou născut fiind, pentru ei, "o potenţială persoană".
Articolul în cauză a
fost semnalat zilele trecute şi de cotidianul italian Avvenire. Concret, în
revista britanică de studii de etică aplicată în domeniul medical, doi cercetători
italieni au readus, de fapt, în atenţie, o idee mai veche: din moment ce un fetus
este, mai mult sau mai puţin, în aceleaşi condiţii ca un nou născut, nu este încă
o persoană umană autosuficientă, şi cum avortul este legal inclusiv pentru fetuşii
sănătoşi, ar putea să fie legal şi după naştere, pentru aceleaşi motive pentru care
este legal înainte, chiar dacă nu există dizabilităţi dar o cere interesul mamei sau
al familiei. Nu este un infanticid, susţin cei doi autori, ci un avort post-natal.
Încă de la publicare, articolul a trezit oroare şi polemici. Revista a primit
numeroase proteste iar editorul, Julian Săvulescu, a simţit necesitatea de a se apăra,
explicând că, practic, nu este vorba de adevărate noutăţi. Pentru el, "a ţine în viaţă
copii bolnavi reprezintă o povară inacceptabilă şi insuportabilă pentru familie şi
pentru societate, deoarece statul ar trebui să-i întreţină mereu".
În ediţia
de joi, 1 martie, directorul cotidianului Avvenire a răspuns la scrisorile
mai multor cititori pe această temă: "Este vorba", răspunde Marco Tarquinio, "de o
derivă etică şi teoretică dramatică şi cu adevărat mortală. Este timpul să ne dăm
bine seama de acest fapt, cu atât mai mult cu cât entuziasmul cu care unii proclamă
că cei 'inconvenabili' nu sunt persoană, înainte şi după naştere, scoate la iveală
realitatea unor practici şi proiecte dezumanizante, dând deoparte vălul unei false
bunăvoinţe, un văl presărat cu pietrele invectivelor 'anti-vitaliste' şi anti-catolice
şi împodobit cu ornamentaţii ameţitoare despre 'libertate' şi 'compasiune'. Din acest
motiv contrastăm fără ezitare deriva celor care spun 'nu' unei vieţii umane incomode,
deriva celor care ridică la rangul de 'drepturi' şi chiar de 'obligaţie' tragediile
avortului, infanticidului şi atâtea alte soluţii finale: şi-au adus deja o contribuţie
suficientă la declanşarea unor prea multe distrugeri în viaţa persoanelor şi a comunităţilor".
Este lămurit, adăugăm noi, că viaţa umană este supusă unei presiuni ideologice
fără precedent în societatea europeană. Tocmai pentru a depăşi nivelul unei reacţii
emoţionale, alimentată de sentimentul firesc al indignării, Mişcarea pentru Viaţă
a organizat la Bruxelles, la Parlamentul European, de la 26 la 31 martie 2012, a doua
ediţie a "Săptămânii pentru viaţă". Obiectivul este acela de a aduce un emendament
la primul articol din Carta Europeană a Drepturilor Omului. Aici se spune: "Uniunea
se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane (...) şi
pune în centrul activităţii sale persoana umană". "Încă de la concepere", îşi doreşte
să fie adoptată această precizare Mişcarea pentru Viaţă.