Papa la audienţa generală din Miercurea Cenuşii: Postul Mare, timp pentru a regăsi nou curaj în faţa încercărilor vieţii

(RV - 22 februarie 2012) La audienţa generală, în Miercurea Cenuşii desfăşurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican, Benedict al XVI-lea a evocat imaginea unei Bisericii „în drumul ’prin pustiul’ lumii şi al istoriei, cerând credincioşilor ca în timpul de pregătirea la sărbătoarea Învierii Domnului să regăsească „nou curaj” pentru a înfrunta încercările vieţii. Postul Mare - a subliniat Papa - „este timpul deciziilor mature”, al hotărârilor mari.
Postul Mare timp de „metanoia”, de schimbare a vieţii, de căinţă, de convertire pentru a-l întâlni pe Cristos la sfârşitul timpurilor, „pentru a învăţă să-l imităm pe Isus care în cele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi petrecut în pustiu a învăţat să învingă ispita cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu”, tentaţia de a înlocui mesianismul iubirii şi al dăruirii de sine pe Cruce cu mesianismul puterii şi al succesului. La fel şi Biserica - a observat Papa - se află „în mers prin pustiul lumii şi al istoriei. Pustiu, unde credincioşii au oportunitatea de a trăi o puternică experienţă a prezenţei lui Dumnezeu care le fortifică spiritul, le întăreşte credinţa, le alimentează speranţa şi însufleţeşte caritatea”. Dar pustiul este şi aspectul negativ al realităţii care ne înconjoară, a spus Papa Benedict:
• Ariditatea, sărăcia de cuvinte de viaţă şi de valori, secularizarea şi cultura materialistă, care închid persoana în orizontul lumesc al existenţei sustrăgându-l de la orice referinţă la transcendenţă. Acesta este şi ambientul în care cerul de deasupra noastră este întunecat, deoarece acoperit de norii egoismului, ai neînţelegerii şi înşelăciunii.
Aceasta împiedică Biserica de azi - a spus Pontiful - de a transforma „timpul deşertului”, în timp de har” în siguranţa că chiar din stânca cea mai dură Dumnezeu poate face să ţâşnească apa vie care potoleşte setea şi reîmprospătează”:
• Dragi fraţi şi surori, în aceste patruzeci de zile care ne vor conduce la Paştele Învierii putem găsi nou curaj pentru a accepta cu răbdare şi cu credinţă orice situaţie de dificultate, de necaz şi de încercare, fiind conştienţi că din întuneric Domnul va face să apară ziua cea nouă. Şi, dacă vom fi fost credincioşi lui Isus urmându-l pe calea Crucii, lumea strălucitoare a lui Dumnezeu, lumea luminii, a adevărului şi a bucuriei, ne va fi ca şi dăruită din nou, va fi noua auroră creată de însuşi Dumnezeu
După botezul pocăinţei în Iordan, în care ia asupra sa destinul Slujitorului lui Dumnezeu, care renunţă la sine şi trăieşte pentru alţii şi se aşează între păcătoşi, pentru a lua asupra sa păcatul lumii, Isus se duce în pustiu pentru a sta 40 de zile în uniune profundă cu Tatăl”. "Această dinamică este o constantă în viaţa pământească a lui Isus, care caută mereu momente de singurătate pentru a se ruga Tatălui său şi a rămâne în intimă comuniune şi în solitudine intimă cu El, comuniune exclusivă cu el, şi apoi a se reîntoarce în mijlocul oamenilor. Dar în aceste timpuri de "pustiu", şi de întâlnire specială cu Tatăl, Isus se află expus pericolului şi este asaltat de ispita şi de seducţia celui viclean, care îi propune o cale mesianică departe de planul lui Dumnezeu, deoarece trece prin putere, succes, dominaţie şi nu prin dăruirea totală pe Cruce. Aceasta este alternativa la mesianismul puterii, al succesului: un mesianism de iubire, de dăruire de sine”.
În saluturile finale, Papa a avut un gând special pentru Ordinariatul personal al Doamnei noastre din Walsingham, constituit de ex anglicani intraţi în deplină comuniune cu Biserica Catolică, cu ocazia primului lor pelerinaj la sediul lui Petru. Între credincioşii prezenţi în bazilica vaticană, Servitoarele Sfintei Inimi a lui Isus reunite pentru Capitulul general şi Diaconii din arhidieceza de Milano. Construiţi mereu viaţa voastră - i-a încurajat Papa - după logic Evangheliei, a neconformismului creştin.
La sfârşit Papa Benedict al XVI-lea a intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţa binecuvântarea apostolică pe care o extinde bucuros la cei care pe calea undelor, la radio sau televiziune, o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci