Interviu cu Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice,
în ajunul consistoriului în care va fi creat cardinal de Benedict XVI (partea a doua)
RV 17 feb 2012. Ne mai despart doar câteva ore de la consistoriul
în care Benedict XVI-lea îl va crea cardinal pe Preafericitul Părinte Lucian Mureşan,
arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Sâmbătă,
la ora 10.30, în bazilica Sf. Petru, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, preoţi
şi episcopi, greco-catolici şi romano-catolici din România şi din întreaga lume, Sanctitatea
Sa va conferi demnitatea de cardinal unui număr de 22 de episcopi şi arhiepiscopi
de pe toate continentele.
După profilul biografic al primilor cardinali români,
dr. Iuliu Hossu şi dr. Alexandru Todea, vă propunem partea a doua a interviului acordat
postului nostru de radio de Preafericitul Părinte Lucian, arhiepiscop major al Bisericii
Române Unite cu Roma Greco-Catolică.
Aici, serviciul audio:
Mai
jos, transcrierea noastră de lucru a interviului realizat de Redacţia Română Radio
Vatican cu Preafericitul Părinte Lucian Mureşan:
În timpurile noastre,
marcate de alte ideologii, familia creştină are un rol din ce în ce mai mare în transmiterea
credinţei. Cât de mult a cântărit în creşterea tânărului Lucian Mureşan exemplul primit
de la părinţi? • "Aş vrea să subliniez din început că Domnul a făcut în
aşa fel încât, nu numai prin numărul copiilor din această familie - cum aminteam,
doisprezece copii - dar şi prin starea lor materială, era o familie simplă, modestă,
şi cu toată convingerea spun, săracă. Dar părinţii noştri, tot atât de simpli, precum
şi familia, ne-au învăţat mai presus de toate dragostea, încrederea în Providenţa
Divină, dragostea faţă de Domnul, şi să avem încredere, să acceptăm greutăţile cu
resemnare. În familia noastră, nu s-au ridicat la studii înalte, superioare, nici
unul dintre noi. Doar mai târziu, când a fost posibil, cel care vă vorbeşte, am putut
să intru prin bunăvoinţa marelui şi inimosului, şi eu îl numeam, pentru mine, sfânt
părinte, cel care era episcopul romano-catolic Marton Aron, de Alba Iulia, m-a primit
ca student teolog în anul '55. Eu am fost cu studii superioare, singurul dintre fraţii
mei, care au reuşit să facă o şcoală mai mult decât cea medie, respectiv liceul. Dar,
dacă pregătiri înalte, specializări, părinţii nu ne puteau oferi, nu ştiu cum să le
mulţumesc, şi o fac în numele tuturor fraţilor mei, din care care cea mai mare parte
s-au mutat la Domnul, şi mai suntem încă patru în viaţă, în numele tuturor, zic, mulţumesc
părinţilor mei nu numai acum: am făcut-o şi o voi face cât voi trăi pe acest pământ,
mulţumindu-le pentru că ne-au învăţat să credem cu toată tăria în Domnul, şi nu numai
în cele materiale ci mai ales în cele spirituale. Aceasta a fost zestrea pe care părinţii
au reuşit să ne-o dea şi noi, ascultându-i, am primit din partea lor această zestre,
pe care o ducem mai departe atât cât omeneşte a fost posibil".
Dumnezeu
v-a chemat la viaţă şi credinţa catolică în vremuri de cumpănă pentru poporul român.
Aţi înfruntat nenumărate greutăţi. Cum aţi reuşit să le învingeţi? • "Secretul,
dacă poate fi numit un secret, este că orice suferinţă, de orice natură, să fie acceptată
în linişte şi cu resemnare. Dacă nu trimisă de Providenţa Divină, cel puţin permisă.
Dacă nu era voia Domnului, în mod sigur era permisiunea Domnului. Am trăit cu această
educaţie din familie, de la părinţii noştri, am primit această învăţătură sublimă
şi supremă pentru noi: nimic în lume nu se întâmplă fără voia Domnului sau fără permisiunea
lui. Prin urmare: "copii, acceptaţi orice suferinţă, orice încercare, şi faceţi-o
dacă nu se poate cu bucurie, cel puţin cu resemnare" – aşa ne-au educat, aşa ne-au
învăţat. Constat acum, la vârsta la care mă găsesc şi pentru care-i mulţumesc Domnului
ca un dar ales, îi mulţumesc pentru că m-a ajutat să urmez acest sfat sfânt al părinţilor
noştri".
Ce mesaj aţi dori să transmiteţi la Radio Vatican pentru cei
care participă la acest moment solemn de responsabilitate şi onoare? •
"Atât cât a fost posibil, am aflat, în ţară fiind, câtă bucurie a stârnit această
informaţie, câtă bucurie pentru toţi membrii Bisericii noastre – cler, confraţi episcopi,
persoane consacrate – dar nu numai pentru fiii Bisericii noastre, pentru întreaga
Biserică Catolică din ţară a fost şi este o mare bucurie, că Sfântul Părinte Benedict
al XVI-lea, a găsit de bine, să numească între cei 22 de noi cardinali şi pe mitropolitul
Bisericii Greco-Catolice din România. Pentru mine a fost şi bucurie, dar în acelaşi
timp şi o mare cruce, cum am numit-o chiar atunci, o cruce pe care Domnul mi-a aşezat-o
pe umeri, şi pentru că Domnul a aşezat-o, am acceptat-o cu bucurie şi o voi purta
atât cât Domnul îmi va mai da să trăiesc pe acest pământ".
În numele
ascultătorilor Radio Vatican vă mulţumim pentru aceste cuvinte emoţionante şi vă promitem
şi noi sprijinul rugăciunilor noastre. • "Vă mulţumesc din inimă şi aş
vrea, dacă mai este necesar să o fac, să vă conving de fidelitatea, cât îmi este posibil,
cu care ascult totdeauna emisiunile de la Radio Vatican. Înainte vreme o făceam poate
şi mai din inimă pentru că nu aveam surse de informaţii cu adevărat curate şi nealterate
de alte influenţe. După evenimentele din decembrie '89, mai antrenat fiind, mai activat
în viaţa Bisericii, poate nu totdeauna reuşesc să ascult în totalitate emisiunile
Radio Vatican, dar sunt foarte bine venite pentru cei din ţară, pentru noi toţi, şi
de aceea aş vrea ca în numele credincioşilor noştri buni, în numele preoţilor, clerului,
persoanelor consacrate, să vă mulţumesc şi să vă doresc în continuare rodnice şi cât
mai multe haruri şi binecuvântare din partea Domnului şi, personal, din partea mea".
Radio Vatican – Lăudat să fie Isus Cristos! •
"În vecii vecilor. Amin. Şi Măicuţa Sfântă!"