Radioul Papei participă la prima Zi Mondială a Radioului. Pr.Lombardi: voce de libertate
şi speranţă în lume
(RV – 13 februarie 20112) 13 februarie, Ziua Mondială a Radioului. Sărbătoarea
este o premieră, fiind instituită anul trecut de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Obiectivul Zilei Mondiale a Radioului a fost
evidenţiat de directorul general al UNESCO, Irina Bokova, care a evidenţiat rolul
posturilor de radio în societatea contemporană, spunând: „Într-o lume în care schimbarea
se produce cu paşi rapizi, radioul are capacitatea de a conecta oamenii. Ziua Mondială
a Radioului reprezintă un moment al recunoaşterii importanţei acestui canal de informaţii
şi al valorizării puterii sale, în beneficiul tuturor.” Iniţiativa este destinată
încurajării factorilor de decizie, oferirii accesului la informaţii şi îmbunătăţirii
cooperării internaţionale şi între posturile de radio”. Ziua Mondială a Radioului,
vine la o zi după aniversarea a 81 de ani de existenţă şi activitate pentru Radio
Vatican, inaugurat pe 12 februarie 1931. Şaisprezece ani mai târziu, în martie 1947
erau transmise la Radio Vatican primele emisiuni în limba română.
Dar ce
sentimente suscită celebrarea unei Zile Mondiale a Radioului unui post de radio pontifical,
care transmite practic de la inventarea radiofoniei. Alessandro de Carolis, de
la redacţia noastră centrală, a pus această întrebare părintelui Federico Lombardi,
directorul general al postului Radio Vatican:
• „Senzaţia este aceea de
a face parte dintr-o epocă nouă; de a fi însoţit, prin munca noastră, naşterea unui
timp în care comunicarea umană, graţie Radioului, a atins – să spunem – un nou stadiu,
mai intens, mai pătrunzător, mai rapid. În istoria umanităţii, ne amintim de invenţia
Presei scrise ca despre o etapă extrem de importantă şi tot astfel Radioul a devenit
un mod nou prin care comunitatea umană poate comunica, se poate uni şi poate dialoga.
Aşadar, sunt multe aspecte pozitive ale acestei mari descoperiri şi, de la începutul
folosirii sale, radiofonia are multe aspecte de valorizat în mod continuu, în vederea
creşterii umanităţii ca şi comunitate”.
Radioul „sora săracă” a Televiziunii
este o sentinţă ce pare să aparţină trecutului, căci datele privind audienţa dau Radioul
în creştere netă faţă de Televiziune. Cărui fapt s-ar datora această tendinţă? •
„Sunt suficiente câteva consideraţii foarte practice; ar trebui văzut cum Radioul,
ca mijloc de comunicare Mass-Media este flexibil, cum poate fi ascultat în numeroase
momente din zi, în atâtea situaţii din viaţa noastră în care nu ar fi posibil să se
recurgă la alte mijloace de comunicare scrise sau vizuale. Trebuie să ne gândim apoi
că Radioul permite un mod de comunicare propriu, puţin diferit de alte mijloace, o
modalitate care tinde spre aprofundare. Radioul evită acea degenerare creată de spectacularizarea
ce poate fi văzută în Televiziune, cu discuţii dezechilibrate, lipsite de respect
reciproc. În Radio încerci, în schimb, să asculţi şi încerci să dezvolţi un discurs
mai aprofundat şi mai lung, de a cărui lipsă se plâng multe persoane, chiar şi din
cadrul culturii noastre. Eu mă gândesc, de exemplu, la numeroşii ascultători nocturni,
la persoanele bolnave, la cele fără vedere. Radioul este un mod de apropiere de sufletul
lor ce continuă să aibă o mare valoare. În plus, să nu uităm că Radioul este mijlocul
de comunicare ce foloseşte muzica ca formă de artă ce-i este destinată prin excelenţă
şi ştim cât este de importantă muzica în zilele noastre pentru comunicare în general
şi, în mod special, pentru tinerele generaţii. Printre altele, Radioul este şi
un mijloc care nu cere investiţii colosale şi deci este mult mai la îndemâna unor
iniţiative locale, foarte frecvente în diferite regiuni, mai ales în ţările mai sărace”.
Chiar
ieri, pe 12 februarie, Radio Vatican a sărbătorit 81 de ani de existenţă, încheind
în mod ideal jubileul a opt decenii, sărbătorit anul trecut. Care este bilanţul lunilor
dedicate jubileului de 80 de ani? • „A fost pentru noi o mare ocazie de
reparcurgere a propriei istorii şi de reflecţie asupra istoriei şi misiunii noastre;
de reflecţie asupra misiunii pe care Papii ne-au încredinţat-o pentru binele Bisericii
şi al umanităţii, răspândind mesajele lor, mesaje de slujire a Evangheliei şi a omenirii
ce traversează situaţii din cele mai diverse.. În 80 de ani am trecut prin mari
tragedii, precum al doilea Război Mondial şi prin momente exultante, precum Conciliul
Vatican II. Astfel de momente au devenit obiectul reflecţiei şi comunicării noastre,
punând la dispoziţia popoarelor, extrem de diferite între ele, cu diverse limbi şi
culturi, mesaje orientate întotdeauna spre binele umanităţii, spre înţelegere reciprocă,
speranţă şi pace. Şi avem intenţia să continuăm în această direcţie, chiar dacă situaţiile
şi problemele se schimbă: noi vrem să fim o voce de speranţă, de înţelepciune inspirată
din Evanghelie, în sprijinul magisteriului Sfântului Părinte”.