Cine rămâne în iubirea lui Cristos, schimbă lumea şi Biserica: card. Schönborn, la
beatificarea Hildegardei Burjan; "după ce am văzut puterea harului, nimic nu mă poate
opri!"
RV 06 feb 2012. A fost beatificată recent la Viena
Hildegarda Burjan, personalitate marcantă a Bisericii şi societăţii civile
din Austria de la începutul secolului trecut.
Faptul că ceremoniile de
beatificare au loc la nivel local, observă situl "ilsismografo.it", prezintă riscul
de a trece uneori cu vederea peste valoarea universală a celor pe care Biserica îi
ridică la cinstea altarelor. Se merită, de aceea, să revenim la personalitatea unei
femei creştine, Hildegarda Burjan, beatificată duminică, 29 ianuarie în domul Sf.
Ştefan din capitala Austriei.
Viaţa Fericitei Hildegarda Burjan oferă şi astăzi
reflecţii de o actualitate extraordinară: femeie crescută într-o familie laică de
origine evreiască; a îmbrăţişat credinţa catolică la vârsta maturităţii; a învins
o boală grea şi a refuzat să facă un avort terapeutic din dorinţa de a deveni mamă;
în 1919, la 36 de ani, este prima şi unica femeie aleasă democratic în parlamentul
austriac; în timpul mandatului său, a militat pentru drepturile muncitoarelor; renunţă
la viaţa politică, atât din motive de sănătate cât şi din cauza antisemitismului tot
mai extins chiar şi în partidul său de inspiraţie creştină; femeie căsătorită, fondează
o congregaţie de surori – Caritas Socialis - care se dăruiesc în totalitate
în serviciul aproapelui. Alături de ele, în această confluenţă de vocaţii diverse,
îşi va juca întreaga existenţă pînă la moarte, în 1933.
Preluăm în această
emisiune fragmente de la predica beatificării ei, ţinută de card. Christoph Schönborn,
arhiepiscop de Viena, care a subliniat legătura dintre sfinţenie şi
viaţa socială şi politică.
"Sfinţenia înseamnă mai mult", a spus cardinalul
la începutul predicii sale. "Sunt mulţi oameni mari, angajaţi social. Soţi şi părinţi
buni. Profesional, admirabili. Persoane care îşi trăiesc angajarea politică în spirit
de corectitudine şi onestitate. Sunt mulţi creştini buni, credincioşi credibili. Mult
mai mulţi decât credem ascultând relatările din mass-media. Şi pentru aceasta, trebuie
să fim recunoscători".
Dar sfinţenia, a subliniat arhiepiscopul Vienei, înseamnă
"mai mult". "Ce este acest 'mai mult', acest 'ceva' special care îl face pe unul sfânt
sau fericit? Este ceea ce celebrăm în această ceremonie intensă de beatificare a Hildegardei
Burjan, un mare eveniment nu doar pentru (congregaţia) Caritas Socialis, dar
şi pentru Biserică" (...)
"Din ce anume este făcută 'sfinţenia'? Din ce material
sunt făcuţi sfinţii? Privind întocmai la Fericita Hildegarda am ajuns la o concluzie:
este, în ei, un izvor lăuntric, o forţă, un dinamism care porneşte de la un centru
şi transformă viaţa, ceva care conferă vieţii o amprentă nouă. Şi unde se află acest
punct de cotitură la Hildegarda?"
Arhiepiscopul Vienei a spus că un "eveniment
specific din viaţa ei reprezintă acest centru. La 2 octombrie 1908, Hildegarda, la
25 de ani, căsătorită recent, a fost dusă la Berlin la spitalul catolic Sf. Hedwiga.
Aici a petrecut şapte luni de operaţii inutile şi terapii, iar în ajunul Paştelui
era aproape de moarte. Dar a doua zi, în dimineaţa de Paşti, s-a trezit din somn vindecată.
Chiar şi medicii consideră că faptul este o minune. În acest fel, lunga ei căutare
capătă o semnificaţie, căutarea lui Dumnezeu îşi găseşte împlinirea: a crede devine
posibil. 'Acum că am văzut puterea harului', avea să scrie (Hildegarda), 'nimic nu
mă mai poate opri'. Şi într-adevăr, a reluat cardinalul la predică, nimic nu o va
opri pe această femeie după ce a experimentat că Dumnezeu – la Paşti! – îi dăruise
o viaţă nouă. Din acel moment şi pînă la moarte, care avea să vină 25 de ani mai târziu,
în duminica Preasfintei Treimi din 1933, viaţa ei avea să fie un singur, mare dar".
"Nimic nu putea să o ţină pe loc. Nu era o simplă forţă omenească, cea care
o conducea spre angajamentul ei neobosit faţă de cei săraci, spre existenţa ei de
femeie căsătorită şi, în acelaşi timp, de fondatoare a unei congregaţii religioase.
Era la lucru şi o altă forţă: 'Iubirea lui Cristos ne constrânge', scria Sf. Paul
(2 Cor 5,14). Şi Hildegarda va alege chiar aceste cuvinte ca motto pentru (congregaţia)
'Caritas Socialis'.
Din ce este făcută, atunci, 'sfinţenia'? Din acest 'mai
mult', din această rămânere în iubirea lui Cristos. Fericita Hildegarda Burjan nu
a vorbit mult despre lumea ei interioară, ea a trăit-o. A făcut-o vizibilă prin propria
trăire, fără multe cuvinte. 'Discursul prin fapte' era lucrul cel mai important pentru
ea: 'Avem nevoie de persoane care nu merg doar să predice celorlalţi', spunea Hildegarda.
Şi idealul ei era 'o pietate adânc înrădăcinată în acţiune în interiorul vieţii reale'.
Nici o atitudine de bigotism, nici o exhibiţie a interiorităţii ei, ci a dori
să vezi necesităţile, injustiţiile, acţiunea socială necesară: iată ce i-a atras stima
celorlalţi, chiar şi a celor din alte grupări de partid. 'Dumnezeu ne-a dăruit mintea
ca să recunoaştem motivele care astăzi provoacă probleme şi mijloacele care duc la
rezolvarea lor'. De aici venea angajamentul său politic: 'Interesul pentru politică
este parte din practica creştină', spunea. Şi ea acţiona în consecinţă" (...). Fericita
Hildegarda "ne învaţă să mergem la 'şcoala lui Isus'. Acesta este întocmai programul
de 'reformă' pe care astăzi îl vedem pentru Biserică". Ea "ne-a arătat că a trăi împreună
cu Isus poate într-adevăr să schimbe lumea şi Biserica".
"Beatificarea, a
încheiat card. Schönborn, "nu înseamnă doar a spune: 'iată un alt exemplu înălţător!'
Biserica ne spune că pe Fericiţi, noi îi putem chema în ajutor, avem posibilitatea
să le cerem să mijlocească pentru noi. Hildegarda Burjan a lucrat într-un timp social
foarte greu. Şi cu toate că a fost însoţită mereu de suferinţă, a reuşit să facă lucruri
mari. Să cerem chiar azi mijlocirea acestei femei mari de acţiune care, fără cuvinte,
a ştiut să practice caritatea socială".