Cine rămâne în iubirea lui Cristos, schimbă lumea şi Biserica: card. Schönborn, la beatificarea Hildegardei Burjan; "după ce am văzut puterea harului, nimic nu mă poate opri!"

RV 06 feb 2012. A fost beatificată recent la Viena Hildegarda Burjan, personalitate marcantă a Bisericii şi societăţii civile din Austria de la începutul secolului trecut.

Faptul că ceremoniile de beatificare au loc la nivel local, observă situl "ilsismografo.it", prezintă riscul de a trece uneori cu vederea peste valoarea universală a celor pe care Biserica îi ridică la cinstea altarelor. Se merită, de aceea, să revenim la personalitatea unei femei creştine, Hildegarda Burjan, beatificată duminică, 29 ianuarie în domul Sf. Ştefan din capitala Austriei.

Viaţa Fericitei Hildegarda Burjan oferă şi astăzi reflecţii de o actualitate extraordinară: femeie crescută într-o familie laică de origine evreiască; a îmbrăţişat credinţa catolică la vârsta maturităţii; a învins o boală grea şi a refuzat să facă un avort terapeutic din dorinţa de a deveni mamă; în 1919, la 36 de ani, este prima şi unica femeie aleasă democratic în parlamentul austriac; în timpul mandatului său, a militat pentru drepturile muncitoarelor; renunţă la viaţa politică, atât din motive de sănătate cât şi din cauza antisemitismului tot mai extins chiar şi în partidul său de inspiraţie creştină; femeie căsătorită, fondează o congregaţie de surori – Caritas Socialis - care se dăruiesc în totalitate în serviciul aproapelui. Alături de ele, în această confluenţă de vocaţii diverse, îşi va juca întreaga existenţă pînă la moarte, în 1933.

Preluăm în această emisiune fragmente de la predica beatificării ei, ţinută de card. Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, care a subliniat legătura dintre sfinţenie şi viaţa socială şi politică.

"Sfinţenia înseamnă mai mult", a spus cardinalul la începutul predicii sale. "Sunt mulţi oameni mari, angajaţi social. Soţi şi părinţi buni. Profesional, admirabili. Persoane care îşi trăiesc angajarea politică în spirit de corectitudine şi onestitate. Sunt mulţi creştini buni, credincioşi credibili. Mult mai mulţi decât credem ascultând relatările din mass-media. Şi pentru aceasta, trebuie să fim recunoscători".

Dar sfinţenia, a subliniat arhiepiscopul Vienei, înseamnă "mai mult". "Ce este acest 'mai mult', acest 'ceva' special care îl face pe unul sfânt sau fericit? Este ceea ce celebrăm în această ceremonie intensă de beatificare a Hildegardei Burjan, un mare eveniment nu doar pentru (congregaţia) Caritas Socialis, dar şi pentru Biserică" (...)

"Din ce anume este făcută 'sfinţenia'? Din ce material sunt făcuţi sfinţii? Privind întocmai la Fericita Hildegarda am ajuns la o concluzie: este, în ei, un izvor lăuntric, o forţă, un dinamism care porneşte de la un centru şi transformă viaţa, ceva care conferă vieţii o amprentă nouă. Şi unde se află acest punct de cotitură la Hildegarda?"

Arhiepiscopul Vienei a spus că un "eveniment specific din viaţa ei reprezintă acest centru. La 2 octombrie 1908, Hildegarda, la 25 de ani, căsătorită recent, a fost dusă la Berlin la spitalul catolic Sf. Hedwiga. Aici a petrecut şapte luni de operaţii inutile şi terapii, iar în ajunul Paştelui era aproape de moarte. Dar a doua zi, în dimineaţa de Paşti, s-a trezit din somn vindecată. Chiar şi medicii consideră că faptul este o minune. În acest fel, lunga ei căutare capătă o semnificaţie, căutarea lui Dumnezeu îşi găseşte împlinirea: a crede devine posibil. 'Acum că am văzut puterea harului', avea să scrie (Hildegarda), 'nimic nu mă mai poate opri'. Şi într-adevăr, a reluat cardinalul la predică, nimic nu o va opri pe această femeie după ce a experimentat că Dumnezeu – la Paşti! – îi dăruise o viaţă nouă. Din acel moment şi pînă la moarte, care avea să vină 25 de ani mai târziu, în duminica Preasfintei Treimi din 1933, viaţa ei avea să fie un singur, mare dar".

"Nimic nu putea să o ţină pe loc. Nu era o simplă forţă omenească, cea care o conducea spre angajamentul ei neobosit faţă de cei săraci, spre existenţa ei de femeie căsătorită şi, în acelaşi timp, de fondatoare a unei congregaţii religioase. Era la lucru şi o altă forţă: 'Iubirea lui Cristos ne constrânge', scria Sf. Paul (2 Cor 5,14). Şi Hildegarda va alege chiar aceste cuvinte ca motto pentru (congregaţia) 'Caritas Socialis'.

Din ce este făcută, atunci, 'sfinţenia'? Din acest 'mai mult', din această rămânere în iubirea lui Cristos. Fericita Hildegarda Burjan nu a vorbit mult despre lumea ei interioară, ea a trăit-o. A făcut-o vizibilă prin propria trăire, fără multe cuvinte. 'Discursul prin fapte' era lucrul cel mai important pentru ea: 'Avem nevoie de persoane care nu merg doar să predice celorlalţi', spunea Hildegarda. Şi idealul ei era 'o pietate adânc înrădăcinată în acţiune în interiorul vieţii reale'.

Nici o atitudine de bigotism, nici o exhibiţie a interiorităţii ei, ci a dori să vezi necesităţile, injustiţiile, acţiunea socială necesară: iată ce i-a atras stima celorlalţi, chiar şi a celor din alte grupări de partid. 'Dumnezeu ne-a dăruit mintea ca să recunoaştem motivele care astăzi provoacă probleme şi mijloacele care duc la rezolvarea lor'. De aici venea angajamentul său politic: 'Interesul pentru politică este parte din practica creştină', spunea. Şi ea acţiona în consecinţă" (...). Fericita Hildegarda "ne învaţă să mergem la 'şcoala lui Isus'. Acesta este întocmai programul de 'reformă' pe care astăzi îl vedem pentru Biserică". Ea "ne-a arătat că a trăi împreună cu Isus poate într-adevăr să schimbe lumea şi Biserica".

"Beatificarea, a încheiat card. Schönborn, "nu înseamnă doar a spune: 'iată un alt exemplu înălţător!' Biserica ne spune că pe Fericiţi, noi îi putem chema în ajutor, avem posibilitatea să le cerem să mijlocească pentru noi. Hildegarda Burjan a lucrat într-un timp social foarte greu. Şi cu toate că a fost însoţită mereu de suferinţă, a reuşit să facă lucruri mari. Să cerem chiar azi mijlocirea acestei femei mari de acţiune care, fără cuvinte, a ştiut să practice caritatea socială".

Aici, serviciul audio: