Pe 2 februarie 1962, Ioan al XXIII-lea fixa data de deschidere a Conciliului Vatican II

(RV – 2 februarie 2012) La trei ani de la primul anunţ privind Conciliul Vatican II, pe care papa Ioan al XXIII-lea îl făcea în data de 25 ianuarie 1959, în bazilica Sfântul Paul, iată că în 1962, pe 2 februarie, pontiful fixa data de deschidere a Conciliului.

Actul formal de convocare a Conciliului fusese deja publicat pe 25 decembrie 1961, prin constituţia apostolică „Humanae salutis”, dar data de deschidere a Conciliului a fost comunicată de papa Ioan al XXIII-lea pe 2 februarie 1962, prin cuvintele: „De aceea, după ce totul a fost analizat cu atenţie, din iniţiativa noastră şi cu autoritatea noastră apostolică, stabilim şi decretăm că Conciliul ecumenic Vatican II va începe pe 11 octombrie, anul acesta”.

În partea finală a scrisorii sub formă de „motu proprio”, cu titlul „Consilium”, semnată pe data de 2 februarie, de acum 50 de ani, anunţând deschiderea Conciliului Ioan al XXIII-lea explică că a ales data de 11 octombrie „mai ales pentru că este legată de amintirea marelui Conciliu din Efes, de maximă importanţă în istoria Bisericii”. În acel Conciliu, ce a avut loc în anul 431, a fost proclamată Maternitatea divină a Preacuratei Fecioare Maria, a cărei sărbătoare se celebra în trecut tocmai în ziua de 11 octombrie.
În felul acesta, Papa dorea să încredinţeze inimii materne a Mariei buna reuşită a Conciliului în vederea căruia, în aceiaşi scrisoare, îi îndemna pe toţi credincioşii „să înalţe către Dumnezeu cât mai multe rugăciuni”.

Papa Ioan al XXIII-lea a dorit să anunţe şi verbal, nu doar în scris, data deschiderii Conciliului, în aceiaşi dată – pe 2 februarie 1962 – cu ocazia anualei festivităţi liturgice a Prezentării lui Isus la Templu.
În vremea aceea, pe 2 februarie nu se celebra Ziua Vieţii Consacrate, aşa cum se celebrează în ultimii 16 ani, din dorinţa lui Ioan Paul al II-lea, care a instituit-o în 1997. Însă, şi pe atunci exista obiceiul ca persoanele consacrate din Roma – preoţi, călugări şi călugăriţe – să se adune în jurul Sfântului Părinte pentru un moment de rugăciune, cu ocazia tradiţionalei oferiri a lumânărilor binecuvântate.
Şi, papa Ioan al XXIII-lea a încredinţat tocmai acestui auditor variat şi internaţional vestea bună şi încurajatoare privind Conciliul Vatican al II-lea, care urma să se deschidă în mod solemn în acel an, pe 11 octombrie.

Dureroasa circumstanţă a bolii, ale cărei simptome au început să apară înainte de deschiderea Conciliului, nu i-au permis lui Ioan al XXIII-lea, supranumit „Papa cel Bun” să ducă la bun sfârşit această mare adunare ecumenică. Însă, „maşina” pornită de el a continuat să meargă înainte până la destinaţie, sub semnul continuităţii lui Petru şi a Bisericii sale.