Să ducem speranţă acolo unde domină injustiţiile şi disperarea: Benedict XVI, la încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, în bazilica Sf. Paul

RV 26 ian 2012. Cooperarea la restabilirea unităţii creştinilor este "o datorie şi mare responsabilitate pentru toţi", a spus Benedict XVI la celebrarea Vesperelor din sărbătoarea Convertirii Sf. Paul, miercuri seară în bazilica papală Sf. Paul în Afara Zidurilor, la încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. În cursul dimineţii, la audienţa generală, Papa a afirmat că "unitatea creştinilor trebuie să apară cu toată claritatea ei în istorie pentru ca toţi să fie cu adevărat una.

Uniţi în Cristos, suntem chemaţi să participăm la misiunea sa, să ducem speranţă acolo unde domină injustiţie, ură şi disperare, a spus Benedict XVI la Vesperele celebrate miercuri seară în bazilica romană dedicată Sfântului Paul. În anul în care, a spus Papa, vom celebra a 50-a aniversare de la începerea Conciliului Vatican II, pe care fericitul Ioan XXIII l-a anunţat în aceeaşi bazilică papală la 25 ianuarie 1959, Sfântul Părinte a amintit că "deşi experimentăm în zilele noastre situaţia dureroasă a dezbinării, noi creştinii putem şi trebuie să privim la viitor cu speranţă, întru cât victoria lui Cristos înseamnă depăşirea a tot ceea ce ne opreşte să împărtăşim plinătatea de viaţă cu El şi cu ceilalţi". Pe de altă parte, învierea lui Isus Cristos "confirmă că bunătatea lui Dumnezeu învinge răul, iubirea depăşeşte moartea". El ne însoţeşte în lupta contra puterii distrugătoare a păcatului care dăunează omenirii şi întregii creaţii a lui Dumnezeu".
• "Prezenţa lui Cristos înviat ne cheamă pe toţi creştinii să lucrăm împreună la cauza binelui. Uniţi în Cristos, suntem chemaţi să împărtăşim misiunea sa, aceea de a duce speranţă acolo unde domină injustiţia, ura şi disperarea. Dezbinările noastre fac mai puţin luminoasă mărturia noastră pentru Cristos. Ţelul unităţii depline, pe care o aşteptăm cu speranţă activă şi pentru care ne rugăm cu încredere, este o victorie nu secundară ci importantă pentru binele familiei umane".

În faţa culturii de astăzi, în care ideea de victorie este deseori asociată unui succes imediat, Benedict XVI a repropus optica creştină în care "victoria este un lung şi, în ochii oamenilor, nu întotdeauna liniar proces de transformare şi creştere în bine. Ea se realizează după timpii lui Dumnezeu, nu ai noştri, şi cere de la noi credinţă profundă şi perseverenţă răbdătoare.
Deşi Împărăţia lui Dumnezeu intră definitiv în istorie prin învierea lui Isus, ea nu este încă pe deplin realizată:
• "Victoria finală va deveni realitate numai prin a doua venire a Domnului, pe care noi o aşteptăm cu speranţă răbdătoare. Şi aşteptarea noastră pentru unitatea vizibilă a Bisericii trebuie să fie bazată pe răbdare şi încredere. Numai în această dispoziţie îşi găsesc semnificaţia lor deplină rugăciunea noastră şi angajamentul nostru zilnic pentru unitatea creştinilor. Atitudina de aşteptare răbdătoare nu înseamnă pasivitate sau resemnare, ci răspuns prompt şi atent la orice posibilitate de comuniune şi frăţietate, pe care Domnul o dăruieşte".

Reluând lecturile rugăciunii Vesperelor, Benedict XVI a repropus istoria personală a sf. Paul şi evenimentul extraordinar de pe drumul Damascului. Saul, care se deosebea prin zelul cu care prigonea Biserica începuturilor, a fost transformat într-un apostol neobosit al Evangheliei lui Isus Cristos. Această transformare este mai întâi de toate lucrarea harului lui Dumnezeu, care a intervenit pe căi, pentru noi, de nepătruns:
• "Transformarea pe care el a experimentat-o în existenţa sa nu se reduce la planul etic – ca o convertire de la imoralitate la moralitate – nici la planul intelectual – ca o schimbare a modului său de a înţelege realitatea – dar este vorba mai degrabă de o reînnoire radicală a propriei fiinţe, asemănătoare în multe privinţe cu o renaştere. O atare transformare îşi găseşte fundamentul în participarea la misterul Morţii şi Învierii lui Isus Cristos, şi se profilează ca un itinerar gradual de conformare cu El".

Experienţa personală a Sf. Paul îi permite să aştepte cu speranţă întemeiată împlinirea acestui mister de transformare, care îi priveşte pe toţi cei care au crezut în Isus Cristos, precum şi întreaga omenire şi toată creaţia. Sf. Paul, a continuat Papa, ne spune că fiecare om, prin intermediul Botezului în moartea şi învierea lui Cristos, participă la victoria Celui care cel dintâi a învins moartea, începând un parcurs de transformare care se manifestă încă de pe acum într-o noutate de viaţă şi care se va împlini la sfârşitul timpurilor.

În timp ce înălţăm rugăciunea noastră, a adăugat Pontiful, avem încrederea că vom fi transformaţi şi conformaţi la imaginea lui Cristos. Acest adevăr se reflectă în mod deosebit în rugăciunea pentru unitatea creştinilor:
• "Când implorăm darul unităţii discipolilor lui Cristos, ne însuşim dorinţa exprimată de Isus Cristos în ajunul pătimirii şi morţii sale în rugăciunea adresată Tatălui: pentru ca toţi să fie una. Din acest motiv, rugăciunea pentru unitatea creştinilor nu este altceva decât participare la realizarea planului divin pentru Biserică, iar angajare activă pentru restabilirea unităţii este o datorie şi o mare răspundere pentru toţi".

"Chiar dacă uneori se poate avea impresia că drumul către deplina restabilire a comuniunii este încă lung şi plin de obstacole, Pontiful a îndemnat la reînnoirea voinţei de a căuta, cu generozitate şi curaj, unitate voită de Dumnezeu. De altfel, a încheiat Benedict XVI, pe acest drum nu lipsesc semne pozitive de frăţietate regăsită şi ale simţului de responsabilitate în faţa marilor probleme care afectează omenirea. Aceste semne sunt un motiv de bucurie şi mare speranţă, care trebuie să ne încurajeze în angajamentul de a ajunge cu toţi împreună la ţelul final.

Cu puţin înainte, card. Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a amintit că unitatea creştinilor poate fi numai dăruită de Dumnezeu, cu condiţia să ne lăsăm transformaţi de El şi să-i deschidem inima, pe care uneori o ţinem închisă, în faţa celorlalţi, prin care vine în întâmpinarea noastră chemarea lui Dumnezeu.

La celebrarea ecumenică de încheiere a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor au participat reprezentanţi ai celorlalte Biserici şi comunităţi ecleziale prezente la Roma. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia. De asemenea, a fost citită în limba română de către un creştin ortodox a treia invocaţie de la rugăciunea vesperală: „Tu, care l-ai trimis pe Fiul tău să semene sămânţa cuvântului, fă ca, semănând cuvântul cu trudă, să adunăm roadele cu bucurie”.

Aici, serviciul audio: