Papa la audienţa generală: unitatea creştinilor trebuie să apară cu toată claritatea ei în istorie

(RV - 25 ianuarie 2012) Unitatea creştinilor trebuie să apară cu toată claritatea în istorie pentru ca lumea să creadă: este ceea ce a afirmat Papa miercuri dimineaţă la audienţa generală în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Benedict al XVI-lea a expus cateheza sa despre rugăciunea pe care Isus o adresează Tatălui în Ora preamăririi sale “pentru ca toţi să fie una”.

Ora, ceasul care începe cu trădarea lui Iuda şi culminează în urcarea lui Isus înviat la Tatăl - subliniază Benedict al XVI-lea - este “mai mult decât o cerere şi declaraţie de disponibilitate deplină de a intra în planul lui Dumnezeu”:
• Isus în acea noapte se adresează Tatălui în momentul în care se oferă pe sine însuşi. El, preot şi victimă, se roagă pentru sine însuşi, pentru apostoli şi pentru toţi cei care vor crede în el, pentru Biserica din toate timpurile.

Glorificarea pe care Isus o cere pentru sine - „Tată, preamăreşte-l pe Fiul tău” - este, explică Papa, intrarea în cea mai deplină ascultare faţă de Tatăl”:
• Această disponibilitate şi această cerere sunt primul act al preoţiei noi a lui Isus, care este un se dărui total pe Cruce şi tocmai în Cruce actul suprem de iubire este glorificat pentru că iubirea este adevărata slavă, gloria divină.

Al doilea moment al aceste rugăciuni este mijlocirea pe care Isus o face pentru ucenicii care au fost cu el:
• Isus îi spune Tatălui: Ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume. Consacră-i în adevăr; cuvântul tău este adevăr. După cum tu m-ai trimis pe mine în lume, şi eu îi trimit pe ei în lume, şi pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr” (In 17,16-19).

Al treilea act al rugăciunii sacerdotale - aminteşte Papa - extinde privire până la sfârşitul timpurilor:
• În el Isus se adresează Tatălui pentru a decide în favoarea tuturor celor care vor fi purtaţi la credinţă prim misiunea inaugurată de apostoli şi continuată în istorie. ’Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul lor’. Isus se roagă pentru Biserica din toate timpurile, se roagă şi pentru noi.

Cererea centrală a rugăciunii preoţeşti a lui Isus dedicată tuturor ucenicilor săi este cea a unităţii viitoare a tuturor celor care vor crede în el. Asemenea unitate - subliniază Pontiful - nu este un produs lumesc ci ajunge „la noi de la Tatăl prin Fiul şi în Duhul Sfânt”:
• Unitatea creştinilor este o realitate tainică ce stă în inima persoanelor care cred. Însă, în acelaşi timp, ea trebuie să apară cu toată claritatea ei în istorie. Trebuie să apară pentru ca lumea să creadă…trebuie să apară pentru ca toţi să fie realmente una.

Amintind că acest dar al unităţii a fost invocat cu tărie în această Săptămână de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, Papa subliniază în final că în rugăciunea sacerdotală a lui Isus se înfăptuieşte instituirea Bisericii:
• Biserica se naşte din rugăciunea lui Isus. Această rugăciune, însă, nu este doar cuvânt: este actul în care el se ’consacră’ pe sine în sensul că ’se sacrifică’ pentru viaţa lumii.

La sfârşitul audienţe general din Aula Paul al VI-lea din Vatican, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică, pe care o extinde bucuros la toţi cei care în spirit de credinţă o primesc la radio sau televiziune.

Aici serviciul audio: