Cateheză şi liturgie în Directorul Catehetic al Drumului Neocatehumenal: card. Antonio
Cañizares
RV 23 ian 2012. Circa În cadrul audienţei de vineri la Benedict
XVI, circa şapte mii de membri ai mişcării bisericeşti "Drumul Neocatehumenal", au
ascultat, în aula audienţelor generale, decretul de aprobare a Sfântului Scaun
privind celebrările liturgice din Directoriul Catehetic care marchează diferitele
etape ale acestei experienţe ecleziale de iniţiere creştină. Drumul Neocatehumenal
a apărut în Spania, în anii '60, la iniţiativa lui Kiko Arguello şi Carmen Hernandez.
Decretul dat vineri de Consiliul Pontifical pentru Laici marchează încheierea parcursului
de recunoaştere a Drumului Neocatehumenal după aprobarea, în 2008, a Statutelor proprii.
Ce reprezintă pentru Biserică aprobarea acestui Decret? Radio Vatican
a pus întrebarea prefectului Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor,
card. Antonio Cañizares: • "Aprobarea acestui Decret asupra
celebrările liturgice ale Drumului Neocatehumenal, cuprinse în Directoriul Catehetic,
înseamnă pentru întreaga Biserică recunoaşterea modului în care iniţierea creştină
trebuie să aibă întotdeauna o uniune între Cuvânt şi celebrări: este Cuvântul lui
Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu, este Dumnezeu cel care ne vorbeşte, şi în celebrări
Dumnezeu este recunoscut, Dumnezeu acţionează şi aceste celebrări marchează diferitele
etape ale Drumului Neocatehumenal, aceleaşi care formează itinerarul oricărei iniţieri
creştine. Dacă ne uităm la catehumenatul din antichitate cum diferitele etape au fost
marcate de celebrări specifice pentru fiecare moment al itinerarului, astăzi se face
acelaşi lucru, deci nu sunt artificiale, nu este vorba de o simplă metodologie inventată
pentru oameni, dar corespund la itinerarul de convertire, la itinerarul de credinţă,
la itinerarul deplinei integrări a vieţii creştine în Biserică".
Cum
poate fi văzut raportul dintre cateheză şi liturgie în Drumul Neocatehumenal? •
"Cred că raportul este exemplar. Pentru că unii vor să facă iniţierea creştină numai
pe baza catehezei, a ceea ce omul face şi să primească numai o cunoaştere intelectuală
despre credinţă, realităţile Crezului sau celelalte aspecte ale vieţii creştine. Ceea
ce se întâmplă este că iniţierea creştină este întotdeauna o acţiune a Maicii Biserici
în care Dumnezeu acţionează. Întâietatea aparţine lui Dumnezeu, Dumnezeu acţionează
şi omul răspunde. Omul face un itinerar care trebuie să fie iluminat de Cuvântul lui
Dumnezeu, în acelaşi timp trebuie să fie trăit ca acţiune a lui Dumnezeu şi primire
a acţiunii lui Dumnezeu. Acest lucru în Drumul Neocatehumenal este foarte clar, este
ceea ce răspunde cu adevărat la iniţierea creştină şi astăzi, mai mult ca oricând,
(prin acest Decret) se subliniază acest lucru. Într-adevăr, omul are ispita de a crede
că totul este rodul activităţii sale, ca şi cum s-ar trata numai de o integrare într-o
societate. Nu, este Maica Biserică cea care dă naştere fiilor săi. Şi cum iau naştere
fiii în sânul Maicii Biserici? Prin Cuvânt şi celebrări".
Deseori când
se vorbeşte de liturgie se vorbeşte de persoană, omul şi liturgia. Dar ce rol are,
în schimb, comunitatea creştină în liturgie, o mică comunitatea creştină cum sunt
cele din Drumul Neocatehumenal? • "Când spun că Maica Biserică, sânul Bisericii
este spaţiul în care se nasc noii creştini, oamenii noi, voaim să spun că este comunitatea,
care este Biserica, prezidată de Petru, unde se nasc noii creştini şi de aceea Cuvântul
lui Dumnezeu, liturgia şi comunitatea creştină sunt inseparabile. Cum se face iniţierea
creştină dacă nu se trăieşte în sânul matern al Bisericii, al comunităţii? Cum se
poate trăi ceea ce Dumnezeu a dăruit omului nu pentru el însuşi, pentru individ, dar
pentru a le trăi într-o nouă realitate care este realitatea de noi fii, oameni noi
care au fost transformaţi de harul lui Dumnezeu? Aceasta este viaţa întregii realităţi
care este trăită în Drumul Neocatehumenal. Iniţierea creştină este iniţierea întregii
Biserici, este iniţiere la credinţă, iniţiere la viaţa morală, iniţiere la liturgie,
la rugăciune. Aceasta este Biserica. Când se face iniţierea creştină este biserica
însăşi care se dăruieşte catehumenilor, şi de aceea, realitatea comuniunii este cu
adevărat de nerenunţat pentru a realiza iniţierea creştină".
Cum apreciaţi
raportul dintre liturgie şi Noua Evanghelizare, dat că ne apropiem de Sinodul dedicat
acestei teme? • "Noua evanghelizare nu este posibilă fără liturgie şi nu
este posibilă fără Euharistie, centru şi culme a întregii liturgii. Euharistia este
întotdeauna izvor şi culme a evanghelizării dar şi a Noii evanghelizări. A înţelege
Noua evanghelizare ca o operă de propagandă, opera unei societăţi religioase pentru
a răspândi principiile sale şi a nu înţelege Noua evanghelizare ca acţiune a lui Dumnezeu
care-l cheamă pe om şi care îi dă harul şi darul convertirii şi al credinţei, este
greşit. Nu e posibilă o nouă evanghelizare fără liturgie, nu e posibilă o nouă evanghelizare
fără acţiunea lui Dumnezeu care se actualizează în liturgie. Nu este posibil o nouă
evanghelizare unde prioritate lui Dumnezeu nu este cu adevărat evidenţiată. Prioritatea
lui Dumnezeu este prezentă în liturgia, Dumnezeu este cel care acţionează, Dumnezeu
este cel care ia iniţiativa, Dumnezeu este cel care mântuieşte, Dumnezeu este cel
care face să se nască o nouă creatură, un om nou şi de aceea trebuie să insistăm întotdeauna
pe faptul că noua evanghelizare fără liturgie nu are viitor".