Roma: În închisoarea Rebibbia, premierea Ieslelor realizate de deţinuţi în amintirea
vizitei Papei
(RV – 21 ianuarie 2012) „Unde se află un deţinut, acolo este Cristos”: aceste
cuvinte pronunţate de Benedict al XVI-lea în închisoarea romană Rebibbia, pe 18 decembrie
2011, continuă să răsune în inima deţinuţilor. A trecut o lună şi un pic
de la vizita pe care Episcopul Romei a făcut-o deţinuţilor din închisoarea romană,
iar aceştia au participat pe 21 ianuarie la premierea concursului de Iesle,
concepute şi realizate de deţinuţi. Trimisul nostru, Davide Dionisi,
a fost prezent la premiere:
• Este încă intensă amintirea vizitei papei
Benedict al XVI-lea la Rebibbia şi persoanele deţinute în această structură continuă
să vorbească şi să reevoce acele momente. Gratitudinea lor pentru îmbrăţişarea
pe care Sfântul Părinte a dorit să le-o rezerve continuă în diferite forme şi mărturii. Printre
acestea şi concursul de Iesle care a avut ca protagonişti 44 de deţinuţi, care s-au
specializat în antica artă a construirii tradiţionalelor Iesle de Crăciun, împărţiţi
în şase echipe.
Dar ce semnificaţie are realizarea unei
Iesle, cu mijloace limitate şi într-un loc de detenţie? Iată răspunsul directorului
secţiei penale, Stefano Ricca, care a stat de vorbă cu trimisul nostru:
•
„Închisoarea este un loc în care într-adevăr se asistă la o maximă expresie de inventivitate
şi de creativitate a fiinţei umane, pentru ca se reuşeşte – cu mijloace foarte reduse,
aproape inexistente – realizarea unor opere, precum Ieslele de Crăciun – care în mod
normal necesită alte posibilităţi de realizare. Vizita Sfântului Părinte la Rebibbia
a fost trăită desigur cu mare atenţie pentru că s-a avut conştiinţa că prezenţa fizică
a Sfântului Părinte într-o instituţie penitenciară a dorit să afirmă cu forţă interesul,
apropierea, solidaritatea şi fraternitatea Papei faţă de această lume a detenţiei. Sunt
convins că solidaritatea Pontifului a fost direcţionată în primul rând faţă de deţinuţi,
dar cu siguranţă Sfântul Părinte a dorit să fie aproape şi de personalul din penitenciar
care, chiar şi în grave condiţii de suferinţă umană, chiar şi în situaţia lipsei de
personal, continuă să asigure toate acele servicii care fac detenţia mai suportabilă,
mai ales în momente caracterizate de mare aglomeraţie în structurile penitenciare,
aşa cum este în prezent”.