Se mai caută împreună “cu inima neliniştită” unitatea creştinilor?

(RV - 17 ianuarie 2012) Pentru a găsi adevărata pace omul trebuie să menţină o inimă neliniştită; o inimă ce „nu se mulţumeşte cu nimic din ceea ce este mai prejos de Dumnezeu, şi tocmai astfel devine o inimă care iubeşte”. În solemnitatea Epifaniei Domnului Benedict al XVI-lea a amintit aceasta celor doi noi episcopi dar şi nouă tuturor. Dar neliniştea inimii omeneşti care îl caută pe Dumnezeu nu este desigur aceea pe care lumea ne-o provoacă şi ajunge să ne facă doar mai deznădăjduiţi. În mod cert nu este nici neliniştea celor caută să aibă din ce în ce mai mult, a celor care se lasă „narcotizaţi” de emoţiile tari, a celor care uită de bunul simţ în faţa unei tragedii, ca de pildă în ziare care pune ştirile despre naufragiu navei italiene Costa Concordia alături de publicitatea despre vacanţele pe nave de croazieră. Adevărata nelinişte a omului este cea după Dumnezeu.

Efortul magilor în căutarea adevărului conţine trăsături esenţiale şi pentru slujirea episcopală: le spunea Papa Benedict candidaţilor prezentaţi spre a fi consacraţi episcopi. „Şi episcopul trebuie să fie un om cu inima neliniştită, care nu se mulţumeşte cu lucrurile obişnuite ale acestei lumi, dar urmăreşte neliniştea inimii care îl face să se apropie lăuntric tot mai mult de Dumnezeu, să caute faţa sa, să-l recunoască tot mai mult pentru ca să-l poată iubi cu o înflăcărare mereu crescândă.

„Dar nu numai noi, oamenii, suntem neliniştiţi în relaţia cu Dumnezeu”, explică Pontiful. Şi „inima lui Dumnezeu este neliniştită în relaţia cu omul. Dumnezeu ne aşteaptă. Este în căutarea noastră. El nu e liniştit, până ce nu ne găseşte”, observa Papa Benedict. Şi aceasta explică multe lucruri. Explică de ce în pofida superficialităţii noastre în ceea priveşte pacea şi unitatea, Dumnezeu continuă să lucreze chiar când aportul nostru pare să stagneze. O vedem în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor pe care o trăim în aceste zile, o întâlnire ce devine tot mai absentă din activităţile pastorale în parohii şi asociaţii; un eveniment ce pare să fi pierdut din entuziasmul cunoscut până acum câţiva ani. Pare la fel de departe de inima creştinilor „neliniştea” pentru acel dialog între creştini marcat prin mici iniţiative şi reuniuni al căror ecou nu răzbate şi rămâne în cercurile unde s-a purtat.

Oare să nu mai existe neliniştea de a ajunge împreună la Dumnezeu? „Lăsaţi-vă impresionaţi de neliniştea lui Dumnezeu, pentru ca dorinţa lui Dumnezeu faţă de om să-şi afle împlinirea”, spunea Papa la Liturghia Epifaniei referindu-se la călătoria lungă întreprinsă de Magi. Îndemn ce se poate aplica şi la dorinţa fierbinte pentru care Isus s-a rugat la Cina cea de Taină: „Ca toţi să fie una pentru ca lumea să creadă”.