Papa la „Angelus”: migranţii „nu sunt numere”, ci persoane care caută „un loc unde să trăiască în pace”; importanţa îndrumătorului spiritual în recunoaşterea chemării

(RV - 15 ianuarie 2012) În duminica a II-a din Timpul liturgic ordinar şi în Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, la întâlnirea pentru recitarea împreună a antifonului „Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea a îndemnat miile de credincioşi prezenţi în Piaţa Sfântul Petru dar şi pe cei care au urmărit evenimentul la radio sau televiziune, să se roage pentru migranţi, care „nu sunt numere”, ci bărbaţi şi femei, copii, tineri şi vârstnici „protagonişti ai vestirii Evangheliei” în lumea contemporană. Papa a dedicat alocuţiunea evangheliei duminicale despre chemarea de către Isus a primilor ucenici, subliniind rolul călăuzei spirituale în recunoaşterea şi urmarea vocaţiei, şi a amintit Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care se celebrează de la 18 la 25 ianuarie.

Pontiful a invitat credincioşii „să fie martori autentici ai Evangheliei” şi „purtătorii ai Vestei celei Bune” împreună cu fraţii şi surorile noastre, migranţi şi refugiaţi, „trăind în mod concret solidaritatea şi caritatea creştină, nu numai prin rugăciune ci şi prin fapte”.

Sunt cuvintele Papei rostite duminică imediat după recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului” în Piaţa Sfântul Petru, în cea de-a 98-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului:
• Milioane de persoane sunt implicate în fenomenul migraţiilor, dar ele nu sunt numere! Sunt bărbaţi şi femei, copii, tineri şi vârstnici care caută un loc unde să trăiască în pace. În Mesajul meu pentru această Zi am atras atenţia asupra temei „Migraţiile şi noua evanghelizare”, subliniind că migranţii sunt nu doar destinatari, dar şi protagonişti ai vestirii Evangheliei în lumea contemporană.

Îndemnând la o mai bună înţelegere a nevoilor migranţilor şi refugiaţilor şi în special dorinţa lor de a-l întâlni pe Dumnezeu, precum şi la a se ruga pentru ca „toţi cei ce trăiesc în pământ străin”, Benedict al XVI-lea a salutat „în acest context” reprezentanţii comunităţilor de migranţi din Roma, prezenţi astăzi în Piaţa Sfântul Petru.

De asemenea a amintit că de la 18 la 25 ianuarie se desfăşoară Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, cerând tuturor să se roage pentru realizarea unităţii voite de Cristos.
• Invit pe toţi, la nivel personal şi comunitar, la a se uni în mod spiritual şi, unde este posibil, chiar practic, pentru a invoca de la Dumnezeu darul deplinei unităţi între ucenicii lui Cristos.

Mai înainte, Sfântul Părinte oferise o reflecţie pe marginea textelor Liturghiei duminicale din care se desprinde teme vocaţiei.
• În fapt - a spus - în Evanghelie este chemarea primilor ucenici din partea lui Isus iar în prima lectură este chemarea profetului Samuel. În amândouă povestirile se remarcă importanţa figurii care desfăşoară rolul de mediator, ajutând persoanele chemate să recunoască vocea lui Dumnezeu şi să o urmeze. În cazul lui Samuel, este vorba de Eli, preot la templul din Silo, unde era păzită în antichitate arca alianţei, înainte de a fi transportată la Ierusalim. Într-o noapte Samuel, care era încă un băiat şi de mic trăia în serviciul templului, de trei ori consecutiv s-a auzit chemat în somn şi a alergat la Eli. Dar nu era el cel care îl chema. A treia oară Eli a înţeles şi i-a zis lui Samuel. Dacă te mai cheamă, răspunde-i: „Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă" (1Sam 3,9). Şi aşa s-a întâmplat, şi de atunci încolo Samuel a învăţat să recunoască cuvintele lui Dumnezeu şi a devenit profetul său credincios. În cazul ucenicilor lui Isus, figura mediatoare este cea a lui Ioan Botezătorul. În fapt, Ioan avea un mare cerc de ucenici, şi între aceştia erau şi două perechi de fraţi Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan, pescari din Galileea.

Tocmai la doi dintre aceştia Botezătorul l-a indicat pe Isus, a doua zi după botezul în râul Iordan. L-a arătat spunându-le: "Iată Mielul lui Dumnezeu"(In 1,36), care echivala cu a spune: Iată-l pe Mesia. Şi acei doi l-au urmat pe Isus, au rămas îndelung cu el şi s-au convins că era cu adevărat Cristos. Îndată au spus-o celorlalţi, şi aşa s-a format primul nucleu a ceea ce avea să devină colegiul Apostolilor.

În lumina acestor două texte, aş vrea să subliniez - a continuat Papa - rolul decisiv al călăuzei spirituale în drumul de credinţă şi, în special, în răspunsul la vocaţia de consacrare specială pentru slujirea lui Dumnezeu şi a poporului său.
• Deja credinţa creştină însăşi, prin sine, presupune anunţul şi mărturia: în fapt ea consistă în adeziunea la vestea cea bună că Isus din Nazaret a murit şi înviat, că este Dumnezeu. Şi astfel şi chemarea de a-l urma pe Isus mai îndeaproape, renunţând la a forma o familie proprie pentru a se dedica marii familii a Bisericii, trece în mod normal prin mărturia şi propunerea unui „frate mai mare”, de obicei a unui preot. Aceasta fără a uita rolul fundamental al părinţilor, care prin credinţa lor genuină şi bucuroasă şi iubirea lor conjugală arată fiilor că este frumos şi este posibil a construi toată viaţa pe iubirea lui Dumnezeu.

În finalul alocuţiunii, ca de obicei un gând al Papei la Maica Domnului:
• Dragi prieteni, să o rugăm pe Fecioara Maria pentru toţi educatorii, în special pentru preoţi şi părinţi, ca să aibă conştiinţa deplină despre importanţa rolului lor spiritual, pentru a favoriza în tineri, pe lângă creşterea umană, răspunsul la chemarea lui Dumnezeu, spunând „Vorbeşte, Doamne, slujitorul tău te ascultă”.

Primiţi şi binecuvântarea Papei invocată la întâlnirea pentru rugăciunea Îngerul Domnului” duminică 15 ianuarie, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri dispuşi lăuntric în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

Rv/A. Lucaci