La Euharistie trăim rugăciunea lui Isus pentru ca răul să nu învingă: Benedict XVI, la cateheza audienţei generale de miercuri

RV 11 ian 2012. La audienţa generală de miercuri, a doua din 2012, Benedict XVI a continuat seria catehezelor despre rugăciunea lui Isus prezentată de Evanghelii.

În aula Paul VI, Sfântul Părinte a oferit miilor de pelerini o meditaţie biblică despre rugăciunea lui Isus de la Ultima Cină, subliniind că prin participarea la Euharistie şi noi trăim rugăciunea pe care Isus a făcut-o şi o face în continuu pentru fiecare, pentru ca răul să nu învingă iar viaţa noastră să fie transformată de puterea iubirii sale.

La saluturile finale, Papa a mulţumit pentru prestaţia unui grup numeros de clovni şi acrobaţi, care pentru câteva momente au catalizat curiozitatea celor prezenţi.

Dar să revenim la tema catehezei prezentată de Sfântul Părinte la audienţa generală, care a avut în centru, aşa cum s-a spus, rugăciunea lui Isus la Ultima Cină.

"Fondul temporal şi emoţional al cinei în care Isus îşi ia rămas bun de la prieteni", a subliniat Papa, "este iminenţa morţii sale, pe care o simte de acum aproape. De multă vreme Isus începuse să vorbească despre pătimirea sa, căutând să-i facă părtaşi din ce în ce mai mult pe discipolii săi la această perspectivă". La ultima sa cină, "Isus anticipează moartea şi învierea sa". Isus ştie că viaţa stă să-i fie luată prin supliciul crucii, pedeapsa capitală pentru cei lipsiţi de libertate.

Tradiţiile Noului Testament referitoare la instituirea Euharistiei preiau din limba greacă sensul de "eucharistìa/mulţumire" şi "eulog'a/binecuvântare", care fac trimitere directă la realitatea ebraică "berakha", marea rugăciune de mulţumire şi binecuvântare din tradiţia religioasă a Israelului.

Nucleul central al cinei la care Isus îşi ia rămas bun de la ai săi, în contextul Paştelui ebraic, este constituit din gesturi pline de semnificaţie - frângerea pâinii, distribuirea ei şi împărtăşirea potirului cu vin - gesturi însoţite de cuvintele care alcătuiesc un context familiar de rugăciune dar cu o importantă nouate de fond. În contextul cinei pascale a poporului ales, are loc instituirea Euharistiei, marea rugăciune a lui Isus şi a Bisericii:
• "Isus priveşte la Pătimirea, Moartea şi Învierea sa fiind pe deplin conştient. El vrea să trăiască împreună cu discipolii săi această Cină cu un caracter cu totul aparte şi diferită de celelalte mese. Este Cina sa, în care dăruieşte Ceva cu totul nou: pe Sine însuşi. În acest mod, Isus celebrează Paştele său, anticipează Crucea şi Învierea sa".

Încă o dată, a reluat Papa, Isus îşi arată identitatea sa în rugăciune. În rugăciune exprimă determinarea sa de a îndeplini pînă la capăt misiunea sa de iubire totală, de jertfă de ascultare faţă de voinţa Tatălui:
• "Prin darul pâinii şi al vinului pe care îl oferă la Ultima Cină, Isus anticipează moartea şi învierea sa, înfăptuind ceea ce spuses în discursul despre Bunul Păstor: 'Eu îmi dau viaţa pentru ca s-o iau înapoi. Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu" (Ioan 10,17-18). El oferă dinainte viaţa care i se va lua şi în acest fel transformă moartea sa violentă într-un act liber de dăruire de sine pentru alţii şi altora. Violenţa îndurată se transformă într-o jertfă activă, liberă, răscumpărătoare".

Contemplând gesturile şi cuvintele lui Isus din acea noapte, a reluat Benedict XVI, vedem în mod clar că raportul intim şi constant cu Tatăl este spaţiul în care El împlineşte gestul de a lăsa discipolilor săi, şi fiecăruia dintre noi, Sacramentul iubirii, "Sacramentum caritatis". Evanghelistul Luca, a spus Papa la cateheză, a consemnat un alt element preţios de la Ultima Cină, care ne permite să vedem profunzimea tulburătoare a rugăciunii lui Isus pentru ai săi în acea noapte: atenţia faţă de fiecare. Pornind de la rugăciunea de mulţumire şi de binecuvântare, specifică cinei pascale, Isus ajunge la darul euharistic, la darul de Sine însuşi, şi, în timp ce dăruieşte realitatea sacramentală decisivă, i se adresează lui Petru. Către sfârşitul cinei, îi spune: 'Simon, Simon, iată, Satana a pretins să vă cearnă ca pe grâu; eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii săi' (Luca 22, 31-32). Rugăciunea lui Isus, când se apropie şi pentru discipolii săi încercarea, sprijină slăbiciunea lor, oboseala lor de a înţelege că drumul lui Dumnezeu trece prin Misterul pascal al morţii şi învierii, anticipat în jertfa pâinii şi a vinului. Euharistia este hrana pelerinilor care devine forţă şi pentru cel obosit, epuizat şi dezorientat.
• "Dragi fraţi şi surori, participând la Euharistie, noi trăim în mod extraordinar rugăciunea pe care Isus a făcut-o şi continuă să o facă pentru fiecare, pentru ca răul, cu care toţi ne întâlnim în viaţă, să nu învingă şi pentru ca să lucreze în noi forţa transformatoare a morţii şi a învierii lui Cristos. În Euharistie, Biserica răspunde la porunca lui Isus 'Faceţi aceasta în amintirea mea' (Luca 22,19; cfr 1 Corinteni 11, 24.26); repetă rugăciunea de mulţumire şi de binecuvântare şi, prin aceasta, cuvintele transubstanţiaţiunii pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului".

Încă de la început, Biserica a considerat cuvintele consacrării ca parte a rugăciunii făcută împreună cu Isus; ca parte centrală din lauda plină de gratitudine, prin care rodul pământului şi al muncii omului ne este dăruit din nou de Dumnezeu ca trup şi sânge al lui Isus, ca auto-dăruire a lui Dumnezeu însuşi în iubirea ospitală a Fiului (cfr Isus din Nazaret, vol. II, p. 146). Participând la Euharistie, hrănindu-ne cu Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu, noi unim rugăciunea noastră la rugăciunea Mielului pascal în noaptea sa supremă, pentru ca, în ciuda slăbiciunii noastre şi a infidelităţilor noastre, viaţa nostră să nu se piardă ci să fie pe deplin transformată.

De aici, îndemnul final al Papei:
• "Dragi prieteni, să cerem Domnului ca, după ce ne-am pregătit cum se cuvine, inclusiv prin Sacramentul Pocăinţei, participarea noastră la Euharistia sa, indispensabilă pentru viaţa creştină, să fie întotdeauna punctul cel mai înalt al oricărei noastre rugăciuni. Să cerem ca, adânc uniţi cu însăşi jertfa sa adusă Tatălui, să putem transforma şi noi crucile noastre într-o jertfă, liberă şi responsabilă, de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi".

După prezentarea catehezei în celelalte limbi, Sfântul Părinte a salutat angajaţii de la Bioparcul din Roma care, la centenarul înfiinţării, au adus în aula audienţelor din Vatican un pui de cocodril de circa 40 de cm, dintr-o specie rară din Cuba, care, după o perioadă de tratament la o clinică veterinară, va fi dus din nou în ţara de origine cu ocazia călătoriei apostolice pe care Papa o va efectua în insula caraibiană în luna martie a.c.

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict XVI la încheierea audienţei generale de miercuri, în aula Paul VI, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul nostru audio şi Binecuvântarea Apostolică a Papei: