Migraţiile şi nouă evanghelizare. Angajarea Bisericii italiene pentru cea de-a 98-a
Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului
(RV - 10 ianuarie 2012) A fost prezentată marţi dimineaţă în Sala Marconi a Postului
de Radio Vatican cea de-a 98-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului, care
se celebrează duminică, 15 ianuarie, în toate parohiile italiene. Tema
centrală pentru acest an este „Migraţiile şi noua evanghelizare” şi este preluată
din mesajul special semnat de Benedict al XVI-lea. Au prezentat evenimentul, care
va fi marcat în mod special în oraşul Perugia din regiunea Umbria, mons. Bruno Schettino,
preşedintele Comisiei episcopale pentru Migraţii şi al Fundaţiei „Migrantes”, şi mons.
Giancarlo Perego, director general al „Migrantes”.
Tema propusă anul acesta
pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului cheamă Biserica să procedeze la
o nouă evanghelizare şi în vastul şi complexul fenomen al mobilităţii umane. O angajare
ce trebuie să aibă loc într-un context cu totul nou, caracterizat de o tot mai mare
intensitate a fluxurilor migratorii.
A lăsa propria ţară pentru a căuta unele
condiţii de viaţă mai bune - notează mons. Giancarlo Perego, director general al Fundaţiei
„Migrantes” - nu trebuie să ducă „la pierderea şi la abandonarea experienţei de credinţă”.
De aici, necesitatea de a identifica noi strategii pastorale, precum şi metode şi
strategii pentru o primire mereu vitală a cuvântului lui Dumnezeu: •
"Imigraţia schimbă Biserica, iar aceasta este chemată să valorizeze resursele catolice
care provin din alte ţări ale lumii, cel puţin 100, de unde
au venit un milion de catolici. Se schimbă Biserica chemată să dialogheze cu
experienţe creştine diferite, dar şi cu experienţe religioase diferite. În acest sens,
deci, tema este strâns legată de efortul pe care nu numai Biserica din Italia,
dar Biserica universală îl face în acest an pentru a se reînnoi pe baza unor
noi mijloace şi a unei noi evanghelizări."
Puternica migraţiune spre Italia
pune Biserica Catolică din peninsulă în faţa unei importante provocări din cauza numărului
mare de creştini migranţi, care în 2010 se ridicau la 2 milioane şi jumătate, aproape
59% din totalul străinilor rezidenţi în Italia. Între aceştia, catolicii sunt circa
un milion, dar nu lipsesc numeroase reprezentanţe de ortodocşi şi protestanţi.
O
lume religioasă diferită, deci, cu care sunt inevitabile confruntarea şi dialogul.
Între tipologiile de migranţi în condiţii de fragilitate specială - subliniază mons.
Giancarlo Perego - rămân petenţii de azil şi refugiaţii pentru care este nevoie de
o reţea de primire, bine structurată şi organică, ce nu este cu putinţă fără o lege
specifică asupra azilului, care să ia în consideraţie şi condiţia specială a minorilor
străini neînsoţiţi: • "E necesar ca în Italia să existe cât mai curând
o dispoziţie de lege pentru un sistem naţional pentru protecţia minorilor străini
neînsoţiţi, care să asigure şi aici o primire adecvată, extinsă în teritoriu,
cu resurse rezervate şi o definiţie clară a nivelelor de responsabilitate între
Statul central, Regiuni şi Comune. Îndatorirea de a-i primi pe minorii
singuri, care sunt ca atare imposibil de ascuns, trebuie în fapt să iasă dintr-o
logică de totală urgenţă cum s-a întâmplat până acum."
Un adevărat patrimoniu
de cunoaştere în domeniul mobilităţii umane este apoi reprezentat de studenţii internaţionali,
actualmente aproape 4 milioane în Italia şi cu o creştere ce se estimează să atingă
chiar peste 7 milioane în 2025.
Din nou, directorul general al „Migrantes”,
mons. Giancarlo Perego: • "În Italia, acest lucru cere o atenţie majoră
faţă de studenţii universitari care provin din ţări sărace, susţinuţi
cu ajutorul unor burse de studiu, cu centre de primire dar şi prin itinerare
de cooperare internaţională şi de reîntoarcere a acestor studenţi, care de
multe ori reprezintă creierele astăzi în fugă şi care vor putea deveni o resursă
adăugată pentru ţările mai sărace. Şi apoi, de revăzut, desigur, toată problematica,
de acum blocată de 20 de ani, referitoare la căminele pentru studenţii universitari,
care vede Italia pe ultimul loc în contextul european şi în consecinţă
vede Italia şi pe ultimul loc - împreună cu Grecia - în
privinţa primirii studenţilor universitari străini.