Apel al patriarhului Twal: fiecare dieceză să ajute o familie din Ţara Sfântă ca să aibă o casă

(RV - 10 ianuarie 2012) Episcopii europeni şi americani făcând partea din Întâlnirea de Coordonare a Ţării Sfinte s-au aflat marţi în oraşul Haifa pentru o întâlnire cu comunitatea catolică locală, în special cu preoţii de tradiţie latină, melkită şi maronită. Între timp, a trezit un vast ecou întâlnirea avută luni 9 ianuarie a delegaţie de prelaţi cu autorităţile israeliene, care a permis să se abordeze unele din chestiunile referitoare la prezenţa Bisericii în locurile sfinte.

Trimisa noastră Philippa Hitchen a vorbit cu patriarhul latin de Ierusalim, mons. Fouad Twal:
• Suntem fericiţi de vizita acestei Coordonări, ca în fiecare an. Este un semn de comuniune cu Biserica internaţională, este un semn de solidaritate. Suntem foarte recunoscători pentru sosirea lor. Aceasta este comuniune pe care şi Sinodul a predicat-o mult, comuniunea dintre toate Bisericile din lume. Sfântul Părinte vorbeşte despre ea deseori.

Una din necesităţile urgente majore pentru comunitatea creştină în Ţara Sfântă este cea a caselor pentru familii…
• Este adevărat. Între nevoile noastre, proiectele de case şi de locuinţe sunt cele mai urgente şi este lucrul care costă cel mai mult. O familie, singură, nu va avea niciodată posibilitatea să posede o casă şi fac din nou apel la cei care pot să dea o mână de ajutor. Nu putem pune tot proiectul pe seama unei persoane, a unei biserici, a unei dieceze…Dar dacă fiecare dieceză s-a angaja să doteze cu un apartament o familie creştină, acest lucru ar fi mai uşor şi desigur am da posibilitatea multo tinere familii creştine să rămână şi să evite ispita de a emigra. E nevoie însă de sensibilitate clară, un simţ de responsabilitate, un sens de comuniune între noi şi voi, am fi foarte recunoscători.

Unii au definit însă crearea de blocuri locuite doar de creştini ca un soi de ghetou. Ce părere aveţi despre aşa ceva?
• Faptul că există case pentru creştini nu reprezintă un ghetou, pentru că şi alţii primesc multe ajutoare - de la Arabia Saudită, de la guvernele respective. Ajutăm creştinii pentru că au nevoie. De altfel, Biserica catolică gestionează 14 spitale în cuprinsul Patriarhatului şi noi catolicii suntem 2-3%: nu cred deci că toate spitalele lucrează pentru creştini, majoritatea sunt alţii. Şi noi suntem fericiţi pentru a da altora serviciul nostru, caritatea noastră, mărturia noastră.

Pe lângă nevoile concrete, Ţara Sfântă are şi o nevoie spirituală, aceea a unei adevărate integrări între diferitele religii, în semnul respectului. Ce lipseşte în această privinţă?
• Să înlăturăm zidurile vizibile, să îndepărtăm zidurile din inimile oamenilor: zidurile fricii, ale urii şi ignoranţei. Sperăm ca într-o zi aceasta integrare să se realizeze.


rv/A. Lucaci