2011 pentru Benedict al XVI-lea „an intens şi senin”, cu mesaje ce fac să privim înainte: observă într-un prim bilanţ, părintele Lombardi

(RV - 28 decembrie 2011) Şi 2011 s-a dovedit un an foarte intens pentru Papa Benedict al XVI-lea. Împreună cu directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi, trasăm un prim bilanţ al acestui an începând de la călătoriile internaţionale:
• E just, deoarece călătoriile internaţionale sunt întotdeauna puncte de referinţă, în agenda Papei pe parcursul unui an. Aş vrea să încep amintind cele două călătorii de la mijlocul anului, în Germania şi în Spania. Cea efectuată în Germania, înainte de toate pentru că indică preocuparea Papei de a vorbi despre Dumnezeu şi de a face referinţă la întâietatea lui Dumnezeu în societate, şi pe cale de secularizare, mai ales în contextul european, în ţara sa. Era o călătorie aşteptată, foarte intensă, extrem de importantă şi cred că discursul Papei ţinut în Parlamentul de la Berlin rămâne unul din marile discursuri ale Pontificatului, în care, în faţa unui auditoriu foarte vast a explicat importanţa referinţei la Dumnezeu ca temelie şi punct de reper pentru convieţuirea umană, a valorilor fundamentale ale convieţuirii şi garantării demnităţii omului. Chestiunea primatului lui Dumnezeu a dominat, într-un fel, călătoria în Germania, însă în contextul secularizării. În Spania, la Ziua Mondială a Tineretului, care precedase călătoria în Germania, a fost o mare experienţă a vitalităţii credinţei şi a viitorului ei. Papa a făcut o relectură profundă a acestei călătorii în Spania în ultimul discurs rostit la întâlnirea Curiei Romane, puţin înainte de Crăciun. A arătat în reflecţiile sale ce şi cum trebuie propovăduit pentru un mod nou şi vital de a fi creştini. Apoi, de la Ziua mondială a tineretului Papa preluat indicaţii vii pentru noua evanghelizare a lumii. Prin urmare, dacă Germania mi s-a părut un avertisment la a păstra valorile fundamentale de referinţă într-o vreme şi într-o lume care este în fază de secularizare. ZMT şi Spania au indicat latura pozitivă a prezenţei propovăduitoare şi vii a Bisericii în lumea de azi.

A fost apoi călătoria în Benin…
• Da. călătoria în Benin a fost una din întâlnirile principale ale acestui an, şi pentru că ea coincidea ci prezentarea pentru continentul african a documentului final al Sinodului pentru Africa. Este un document foarte frumos, clar şi simplu. Mulţi comentatori - chiar necatolici - l-au calificat drept unul din cele mai frumoase documente care există azi pentru continentul african şi care tratează cu vederi largi probleme sale, şi indicând cu încredere motive de speranţă realistă pentru întâmpinarea viitorului, recunoscând demnitatea africanilor. Şi aceasta a fost şi climatul în care a decurs călătoria. Papa a fost foarte impresionat de bucuria, vitalitatea acestui popor care l-a primit. Este un popor trăieşte în dificultăţi, care este sărac, care are desigur suferinţe şi mari probleme dar care manifestă o mare capacitate de a privi înainte şi de a gusta bucuria de a trăi. Aşadar, această călătorie a arătat în mod foarte convingător capacitatea Bisericii catolice azi de a vorbi continentului african ca parte integrantă a sa, adică o Biserică ce nu este străină pentru Africa: nu vorbeşte pentru Africa din Europa, ci vorbeşte Africii în Africa şi din Africa. Acest sens de solidaritate, de primire, de bucurie şi participare pe care Papa l-a trăit în mijlocul africanilor, a exprimat foarte bine ceea ce se arată în conţinutul documentului. Aş zice, deci, că acesta este unul din semnele de speranţă pentru viitorul Africii şi pentru viitorul Bisericii în Africa şi a slujirii sale pentru binele continentului.
La Assisi, Papa a relansat cu tărie tema dialogului…
• Desigur, această întâlnire de la Assisi era foarte aşteptată. Ştim că de mult timp exista îndoiala dacă Papa Benedict al XVI-lea avea să preia seria de mesaje de la Assisi a predecesorului său, dacă nu avea să facă paşi înapoi…În realitate, nu a fost o simplă repetare a întâlnirilor din trecut de la Assisi, dar a fost un pas înainte, deschiderea unui nou orizont, deoarece Papa a surprins - potrivit metodei sale de a se întoarce la punctele fundamentale - tema căutării adevărului ca unificatoare, şi în acest sens a invitat la Assisi nu numai reprezentanţii celorlalte confesiuni creştine sau ai celorlalte religii, dar şi căutătorii sinceri ai adevărului, chiar dacă nu recunosc un Dumnezeu. Şi asta a fost un element foarte important care a făcut să se simtă comuniunea ce există deja între cei care se referă la un Dumnezeu personal, dar a făcut să se simtă în libertatea lor şi cei care caută în mod cinstit adevărul. Şi asta a însemnat un mesaj extrem de frumos care s-a înscris şi în continuitate cu iniţiativa „Curtea Neamurilor” pe care Papa o lansase mai înainte şi care este dusă mai departe cu angajare şi în Biserică. Deci, chiar dacă cineva nu priveşte doar la întâlnirile Papei, ci la cele bisericeşti, subiectul iniţiativei „Curtea Neamurilor” şi evenimentele sale a fost unul din punctele cele mai importante ale vieţii Bisericii în acest an. Notez de asemenea că Papa a avut şi alte momente foarte importante cu caracter ecumenic şi interreligios: ne gândim la întâlnirile cu luteranii în Germania, axate pe primatul lui Dumnezeu; sau ne gândim la marele discurs ţinut în Benin autorităţilor ţării, în care chestiunea dialogului interreligios a fost tratată cu profunzime, foarte direct.

rv/A. Lucaci