Papa la rugăciunea "Angelus" în sărbătoarea Sfântului Ştefan, primul martir; apel pentru pace în Nigeria (text)

(RV - 26 decembrie 2011) Alocuţiunea Papei Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru rugăciunea "Îngerul Domnului", a doua zi de Crăciun, în sărbătoarea Sfântului Ştefan, primul martiri.

Textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori,
A doua zi după liturghia solemnă a sărbătorii Naşterii Domnului, astăzi celebrăm sărbătoarea Sfântului Ştefan, diacon şi cel dintâi martir al Bisericii. Istoricul Eusebiu din Cezareea îl defineşte „martirul desăvârşit” (Die Kirchengheschichte V,2,5: GCS II, Leipzig 1903, 430), deoarece este scris în Faptele Apostolilor: „Ştefan, care era plin de harul şi puterea lui Dumnezeu, făcea minuni şi semne mari în popor” (6,8). Sfântul Grigore din Nisa comentează: „Era un om cinstit şi plin de Duhul Sfânt: cu bunătatea sufletului îşi îndeplinea sarcina de a-i hrăni pe săraci şi cu libertatea cuvântului şi puterea Duhului Sfânt închidea gura duşmanilor adevărului” (Sermo in Sanctum Stephanum II: GNO X,1 Leiden, 1990, 98). Om de rugăciune şi de predicare a Evangheliei, Ştefan al cărui nume înseamnă „coroană”, a primit de la Dumnezeu darul martiriului. În fapt, el era „plin de Duhul Sfânt şi a văzut slava lui Dumnezeu” (Fap 7,55). Şi în timp ce era ucis cu pietre se ruga astfel: "Doamne Isuse, primeşte sufletul meu" (Fap 7,59) Apoi, căzut în genunchi, implora iertarea acuzatorilor: „"Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta" (Fap 7,60). De aceea, Biserica orientală cântă în imnurile sale: „Ca trepte şi scări la cerească suire, zvârliturile de pietre s-au făcut pentru tine…şi te-ai apropiat bucuros de adunarea îngerilor în sărbătoare” (MHNAIA t.II, Roma 1889, 694.695).

După generaţia apostolilor, martirii capătă un loc de prim plan în consideraţia comunităţii creştine. În timpurile de mai mare persecuţie, elogiul lor întăreşte drumul obositor al credincioşilor şi îl încurajează pe cel care este în căutarea adevărului pentru a se converti la Domnul. De aceea, Biserica, din dispoziţie divină venerează relicvele martirilor şi în cinsteşte cu supranume precum „maeştri de viaţă”, „martori vii”, „coloane însufleţite”, „mesageri tăcuţi” (Grigore din Nazianz, Oratio 43,5: PG 36, 500 C).

Dragi prieteni, adevărata imitare a lui Cristos este iubirea pe care unii scriitori creştini au definit-o „martiriul secret”. În această privinţă Clement al Alexandriei scrie: „Cei care pun în practică poruncile Domnului îi dau mărturie în orice faptă, deoarece fac ceea ce El vrea şi invocă cu încredere numele Domnului” (Stromatum IV, 7,43,4: SC 463, Paris 2001, 130).

La fel ca în antichitate, la fel şi astăzi aderarea sinceră la Evanghelie poate cere sacrificiul vieţii şi mulţi creştini în diferite părţi ale lumii sunt expuşi persecuţiei şi chiar martiriului. Dar, Domnul ne aminteşte, „cine va rămâne statornic până la sfârşit va fi mântuit” (Mt 10,22).

Mariei Preasfinte, Regina Martirilor, îi adresăm rugăciunea noastră fierbinte pentru a păstra întreagă voinţa de bine, mai ales faţă de cei care ni se împotrivesc. În special încredinţăm astăzi milostivirii divine diaconii Bisericii, pentru ca, luminaţi de exemplul Sfântului Ştefan, să colaboreze, potrivit misiunii lor proprii, la efortul de evanghelizare (Cf Exort. ap. postsin. Verbum Domini,94).

După recitarea rugăciunii „Angelus” şi înainte de saluturile în diferite limbi, Papa a lansat un apel la încetarea violenţelor împotriva creştinilor în Nigeria:

„Sărbătoarea Naşterii Domnului suscită în noi, în mod şi mai puternic, rugăciunea către Dumnezeu pentru ca să oprească mâinile celor violenţi, care seamănă moarte şi ca în lume să poată domni dreptatea şi pacea. Dar pământul nostru continuă să fie udat de sânge nevinovat.

Am aflat cu profundă tristeţe ştirea despre atentatele care, şi anul acesta în Ziua Naşterii lui Isus, au purtat doliu şi durere în unele biserici din Nigeria. Doresc să-mi manifestez apropierea mea sinceră şi plină de afecţiune faţă de comunitatea creştină şi faţă de toţi cei care au fost loviţi de acest gest absurd şi invit să vă rugaţi Domnului pentru numeroasele victime. Fac apel pentru ca prin conlucrarea diferitelor componente sociale, să se regăsească siguranţa şi seninătatea. În acest moment doresc să repet încă o dată cu putere: violenţa este o cale care conduce doar la durere, distrugere şi moarte; respectul, reconcilierea şi iubirea sunt calea pentru a ajunge la pace."

rv/A. Lucaci