Mesajul de Crăciun 2011 al Papei Benedict al XVI-lea
(RV - 25 decembrie 2011) Papa Benedict al XVI-lea: Mesajul de Crăciun 2011 înainte
de binecuvântarea "Urbi et Orbi".
Iubiţi fraţi şi surori din Roma
şi din lumea întreagă! Cristos s-a născut pentru noi! Mărire în cer lui
Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor pe care El îi iubeşte. Să ajungă la toţi ecoul
veştii de la Betleem, pe care Biserica Catolică îl face să răsune în toate continentele,
dincolo de orice deosebire de naţionalitate, de limbă şi de cultură. Fiul Fecioarei
Maria s-a născut pentru toţi, este Mântuitorul tuturor.
Astfel îl invocă
un străvechi antifon liturgic: „O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa
şi mântuirea neamurilor: vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru”.Veni ad
salvandum nos! Vino şi ne mântuieşte! Acesta este strigătul omului din orice timp,
care simte că nu reuşeşte singur să depăşească dificultăţile şi pericolele. Are nevoie
de a-şi pune mâna într-o mână mai mare şi mai puternică, o mână care de sus să se
întindă spre el. Dragi fraţi şi surori, această mână este Isus, născut la Betleem
din Fecioara Maria. El este mâna pe care Dumnezeu a întins-o omenirii, pentru a o
face să iasă din nisipurile mişcătoare ale păcatului şi să o pună în picioare pe stâncă,
stânca tare a Adevărului său şi a Iubirii sale (Cf Ps 40,3).
Da, aceasta
înseamnă numele acelui Prunc, numele pe care, din voinţa lui Dumnezeu, i l-au dat
Maria şi Iosif: se numeşte Isus, care înseamnă „Mântuitor” (Cf Mt 1,21; Lc
1,31). El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a ne salva mai presus de toate de
răul profund, înrădăcinat în om şi în istorie: acel rău care este separarea de Dumnezeu,
orgoliul prezumţiei de a reuşi singur, de a se lua la întrecere cu Dumnezeu şi a se
substitui Lui, de a decide ce este bine şi ce este rău, de a fi stăpânul vieţii şi
al morţii (Cf Gen 3,1-7).
Acesta este marele rău, marele păcat, de
care noi oamenii nu ne putem salva decât încredinţându-ne ajutorului lui Dumnezeu,
decât strigând la El: „Veni ad salvandum nos! - Vino şi ne mântuieşte!”.
Faptul însuşi de a ridica spre Cer această invocaţie, ne pune deja în
condiţia justă, ne aşează în adevărul despre noi înşine: în fapt, noi suntem cei care
au strigat către Dumnezeu şi au fost salvaţi (Cf Est [grec] 10,3f). Dumnezeu
este Mântuitorul, noi cei care se află în pericol. El este medicul, noi bolnavii.
A recunoaşte aceasta, este primul pas spre mântuire, spre ieşirea din labirintul în
care noi înşine ne închidem prin orgoliul nostru. A ridica ochii spre Cer, a întinde
mâinile şi a invoca ajutor este calea de ieşire, cu condiţia ca să fie Cineva care
ascultă, şi care ne poate veni în ajutor. Isus Cristos este dovada că Dumnezeu ne-a
ascultat strigătul. Nu numai atât!
Dumnezeu nutreşte pentru noi o iubire atât
de puternică, încât nu poate rămâne în El însuşi, încât iese din El însuşi şi vine
în noi, împărtăşind până la capăt condiţia noastră (Cf Ex 3,7-12). Răspunsul
pe care Dumnezeu l-a dat în Isus la strigătul omului depăşeşte infinit de mult aşteptarea
noastră, ajungând la o asemenea solidaritate care nu poate fi doar omenească, ci divină.
Numai Dumnezeu care este iubire şi iubirea care este Dumnezeu putea alege să ne mântuiască
pe această cale care este în mod cert cea mai lungă, dar este aceea care respectă
adevărul său şi al nostru: calea reconcilierii, a dialogului, a colaborării.
De
aceea, iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă, în acest Crăciun 2011,
să ne adresăm Pruncului din Betleem, Fiului Fecioarei Maria şi să-i zicem: „Vino şi
ne mântuieşte!”.O repetăm uniţi spiritual cu atâtea persoane care trăiesc în situaţii
deosebit de dificile, şi vorbind în numele acelora care nu pot vorbi. Să invocăm împreună
ajutorul divin pentru populaţiile din Cornul Africii, care suferă din cauza foamei
şi a lipsurilor, uneori agravate de o persistentă stare de nesiguranţă. Comunitatea
internaţională să nu lase să lipsească ajutorul său numeroşilor evacuaţi proveniţi
din această regiune, greu încercaţi în demnitatea lor.
Domnul să le dea curaj
populaţiilor din Sud-Estul asiatic, în special din Thailanda şi Filipine, care se
mai află încă în grave situaţii de disconfort din cauza recentelor inundaţii. Domnul
să ajute umanitatea rănită de atâtea conflicte, care însângerează şi azi planeta.
El, care este Principele Păcii, să dăruiască pace şi stabilitate Pământului pe care
l-a ales pentru a veni în lume, încurajând reluarea dialogului între israelieni şi
palestinieni. Să ducă la încetarea violenţelor în Siria, unde atât de mult sânge a
fost deja vărsat. Să favorizeze deplina reconciliere şi stabilitatea în Irak şi în
Afghanistan. Să dăruiască o reînnoită vigoare în edificarea binelui comun tuturor
componentelor societăţii în ţările nord-africane şi medio-orientale.
Naşterea
Mântuitorului să susţină perspectivele de dialog şi colaborare în Myanmar, în căutarea
de soluţii comun acceptate. Sărbătoarea naşterii Răscumpărătorului să asigure stabilitate
politică ţărilor din regiunea africană a Marilor Lacuri şi să asiste efortul locuitorilor
din Sud Sudan pentru a garanta drepturile tuturor cetăţenilor.
Dragi fraţi
şi surori, să îndreptăm privirea spre Peştera din Betleem: Copilul pe care îl contemplăm
este mântuirea noastră! El a purtat lumii un mesaj universal de reconciliere şi de
pace. Să-i deschidem inima noastră, şi să-l primim în viaţa noastră. Să-i repetăm
cu încredere şi speranţă: „Veni ad salvandum nos!”.