Mesajul de Crăciun 2011 al lui Benedict al XVI-lea. Strigătul Papei pentru toată lumea:
"Vino şi ne mântuieşte!" (text)
(RV - 25 decembrie 2011) Mesajul papei Benedict al XVI-lea Urbi et Orbi - oraşului
Roma şi lumii întregi, în solemnitatea Naşterii Domnului 2011:Crăciunul
este motiv de speranţă pentru tot omul. Strigătul Papei pentru lumea
întreagă:„Vino şi ne mântuieşte”.
Isus, copilul născut la Betleem din Fecioara Maria este mâna pe care Dumnezeu a întins-o
omenirii, pentru a o face să iasă din nisipurile mişcătoare ale păcatului şi să o
pună în picioare pe stânca tare a Adevărului său şi a Iubirii sale.
Textul
integral al mesajului de Crăciun 2011:
Iubiţi fraţi şi surori din Roma şi
din lumea întreagă! Cristos s-a născut pentru noi! Mărire în cer lui Dumnezeu
şi pace pe pământ oamenilor pe care El îi iubeşte. Să ajungă la toţi ecoul veştii
de la Betleem, pe care Biserica Catolică îl face să răsune în toate continentele,
dincolo de orice deosebire de naţionalitate, de limbă şi de cultură. Fiul Fecioarei
Maria s-a născut pentru toţi, este Mântuitorul tuturor.
Astfel îl invocă
un străvechi antifon liturgic: „O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa
şi mântuirea neamurilor: vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru”.Veni ad
salvandum nos! Vino şi ne mântuieşte! Acesta este strigătul omului din orice timp,
care simte că nu reuşeşte singur să depăşească dificultăţile şi pericolele. Are nevoie
de a-şi pune mâna într-o mână mai mare şi mai puternică, o mână care de sus să se
întindă spre el. Dragi fraţi şi surori, această mână este Isus, născut la Betleem
din Fecioara Maria. El este mâna pe care Dumnezeu a întins-o omenirii, pentru a o
face să iasă din nisipurile mişcătoare ale păcatului şi să o pună în picioare pe stâncă,
stânca tare a Adevărului său şi a Iubirii sale (Cf Ps 40,3).
Da, aceasta
înseamnă numele acelui Prunc, numele pe care, din voinţa lui Dumnezeu, i l-au dat
Maria şi Iosif: se numeşte Isus, care înseamnă „Mântuitor” (Cf Mt 1,21; Lc
1,31). El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a ne salva mai presus de toate de
răul profund, înrădăcinat în om şi în istorie: acel rău care este separarea de Dumnezeu,
orgoliul prezumţiei de a reuşi singur, de a se lua la întrecere cu Dumnezeu şi a se
substitui Lui, de a decide ce este bine şi ce este rău, de a fi stăpânul vieţii şi
al morţii (Cf Gen 3,1-7). Acesta este marele rău, marele păcat, de care noi
oamenii nu ne putem salva decât încredinţându-ne ajutorului lui Dumnezeu, decât strigând
la El: „Veni ad salvandum nos! - Vino şi ne mântuieşte!”.
Faptul
însuşi de a ridica spre Cer această invocaţie, ne pune deja în condiţia justă, ne
aşează în adevărul despre noi înşine: în fapt, noi suntem cei care au strigat către
Dumnezeu şi au fost salvaţi (Cf Est [grec] 10,3f). Dumnezeu este Mântuitorul,
noi cei care se află în pericol. El este medicul, noi bolnavii. A recunoaşte aceasta,
este primul pas spre mântuire, spre ieşirea din labirintul în care noi înşine ne închidem
prin orgoliul nostru. A ridica ochii spre Cer, a întinde mâinile şi a invoca ajutor
este calea de ieşire, cu condiţia ca să fie Cineva care ascultă, şi care ne poate
veni în ajutor. Isus Cristos este dovada că Dumnezeu ne-a ascultat strigătul. Nu numai
atât! Dumnezeu nutreşte pentru noi o iubire atât de puternică, încât nu poate rămâne
în El însuşi, încât iese din El însuşi şi vine în noi, împărtăşind până la capăt condiţia
noastră (Cf Ex 3,7-12). Răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat în Isus la strigătul
omului depăşeşte infinit de mult aşteptarea noastră, ajungând la o asemenea solidaritate
care nu poate fi doar omenească, ci divină. Numai Dumnezeu care este iubire şi iubirea
care este Dumnezeu putea alege să ne mântuiască pe această cale care este în mod cert
cea mai lungă, dar este aceea care respectă adevărul său şi al nostru: calea reconcilierii,
a dialogului, a colaborării.
De aceea, iubiţi fraţi şi surori din Roma şi
din lumea întreagă, în acest Crăciun 2011, să ne adresăm Pruncului din Betleem, Fiului
Fecioarei Maria şi să-i zicem: „Vino şi ne mântuieşte!”. O repetăm uniţi spiritual
cu atâtea persoane care trăiesc în situaţii deosebit de dificile, şi vorbind în numele
acelora care nu pot vorbi. Să invocăm împreună ajutorul divin pentru populaţiile din
Cornul Africii, care suferă din cauza foamei şi a lipsurilor, uneori agravate de o
persistentă stare de nesiguranţă. Comunitatea internaţională să nu lase să lipsească
ajutorul său numeroşilor evacuaţi proveniţi din această regiune, greu încercaţi în
demnitatea lor.
Domnul să le dea curaj populaţiilor din Sud-Estul asiatic,
în special din Thailanda şi Filipine, care se mai află încă în grave situaţii de disconfort
din cauza recentelor inundaţii. Domnul să ajute umanitatea rănită de atâtea conflicte,
care însângerează şi azi planeta. El, care este Principele Păcii, să dăruiască pace
şi stabilitate Pământului pe care l-a ales pentru a veni în lume, încurajând reluarea
dialogului între israelieni şi palestinieni. Să ducă la încetarea violenţelor în Siria,
unde atât de mult sânge a fost deja vărsat. Să favorizeze deplina reconciliere şi
stabilitatea în Irak şi în Afghanistan. Să dăruiască o reînnoită vigoare în edificarea
binelui comun tuturor componentelor societăţii în ţările nord-africane şi medio-orientale.
Naşterea Mântuitorului să susţină perspectivele de dialog şi colaborare în
Myanmar, în căutarea de soluţii comun acceptate. Sărbătoarea naşterii Răscumpărătorului
să asigure stabilitate politică ţărilor din regiunea africană a Marilor Lacuri şi
să asiste efortul locuitorilor din Sud Sudan pentru a garanta drepturile tuturor cetăţenilor.
Dragi
fraţi şi surori, să îndreptăm privirea spre Peştera din Betleem: Copilul pe care îl
contemplăm este mântuirea noastră! El a purtat lumii un mesaj universal de reconciliere
şi de pace. Să-i deschidem inima noastră, şi să-l primim în viaţa noastră. Să-i repetăm
cu încredere şi speranţă: „Veni ad slavandum nos!”.