Cinci paşi spre bucurie: editorialul Părintelui Federico Lombardi la rubrica „Octava Dies”

(RV – 23 decembrie 2011) A avut un vast ecou în toată lumea discursul adresat de Benedict al XVI-lea Curiei Romane, joi, 22 decembrie, cu ocazia tradiţionalului schimb de urări de Crăciun.

În acest discurs, Episcopul Romei subliniază că „miezul crizei Bisericii în Europa este criza credinţei” şi a propus cinci indicaţii pentru a relansa vestirea Evangheliei în vechiul continent.
Editorialul părintelui Federico Lombardi, la rubrica „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului Vatican de Televiziune, are în centru tocmai acest discurs. Să-l ascultăm:

• „Şi în acest an, în discursul către colaboratorii din Curia Romană, dinainte de Crăciun, Papa a avut să ne spună ceva frumos, măreţ şi încurajator. Şi a făcut acest lucru chiar pe fundalul acestui timp de criză pe care o consideră – pe bună dreptate – nu doar economică, dar şi mai mult o criză morală, culturală şi spirituală. Şi a făcut acest lucru reflectând asupra uneia dintre experienţele care l-au impresionat cel mai mult în acest an ce se încheie, şi anume Ziua Mondială a Tineretului de la Madrid.

Papa Benedict la XVI-lea individualizează „un mod nou, întinerit, de a fi creştini” şi îl delineează în cinci paşi, în cinci indicaţii date pentru a explica ce anume se vesteşte şi cum, într-o lume care pare „obosită” şi „plictisită” de a fi creştină.

În primul rând „o nouă experienţă a catolicităţii, a universalităţii Bisericii”: faptul că suntem cu toţii fraţi şi surori nu este doar o idee, ci o experienţă. Apoi, faptul că a fi prezenţi „pentru alţii este un lucru frumos”: timpul şi viaţa îşi află sensul atunci când sunt donate, nu când sunt ţinute pentru sine.
Aşadar Adoraţia, actul de credinţă în faţa lui Cristos cel Înviat, prezent în Preasfânta Euharistie: Dumnezeu este cu adevărat prezent între noi, pentru noi şi cu noi. Şi, de asemenea, iertarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi în sacramentul Pocăinţei, pentru a contrasta în mod continuu egoismul nostru, pentru a scădea din importanţa pe care ne-o acordăm nouă înşine şi pentru a ne deschide spre iubire.

În fine, certitudinea de a fi voiţi, acceptaţi, primiţi, iubiţi de Dumnezeu. A fi împreună, a ne dărui, a crede, a cere iertare, a ne încredinţa în iubire. Parcurgând aceşti cinci paşi, viaţa se deschide către bucurie. Dacă nu, dubiul dacă este bine de a exista nu află răspuns şi devine de nedepăşit, iar viaţa cade pradă tristeţii.
„Dubiului asupra lui Dumnezeu îi urmează inevitabil dubiul privind însăşi existenţa ca oameni” – spune Papa. Dar Dumnezeu s-a făcut om tocmai pentru a ne ajuta să depăşim aceste dubii. Aşadar, „este bine să existăm ca persoane umane şi în timpuri dificile”.
Crăciun Fericit!”