Unde se află un deţinut, acolo este Cristos: Benedict XVI, în vizită pastorală la
cei din penitenciarul Rebibbia (Roma)
RV 18 dec 2011. Benedict XVI a mers în vizită pastorală duminică
dimineaţă la deţinuţii din penitenciarul Rebibbia, lângă Roma. Întâlnirea şi colocviul
Papei cu cei din închisoare a avut loc în biserica "Tatăl Nostru", din incinta institutului
de detenţie. La terminarea vizitei, Sfântul Părinte şi un grup de deţinuţi au plantat
un copac în amintirea acestui moment aducător de speranţă şi încurajare. Au luat parte
ministrul italian al justiţiei, dna. Paola Severino, capelanii şi direcţiunea închisorii.
Pornind de la cuvintele lui Cristos despre judecata universală – "eram la
închisoare şi voi m-aţi vizitat" (Mt 25,36) – Benedict XVI a subliniat că "aceste
cuvinte, în care Domnul se identifică cu deţinuţii, exprimă în plinătate sensul vizitei"
sale la închisoare: • "Oriunde se află unul flămând, un străin, un bolnav, un
deţinut, acolo este Cristos însuşi care aşteaptă vizita noastră şi ajutorul nostru.
Acesta este motivul principal care mă face fericit să fiu aici, ca să ne rugăm, să
dialogăm şi să vă ascult".
Papa a amintit că Biserica a cuprins întotdeauna
în rândul faptelor de milostenie trupească vizita la cei aflaţi în închisoare (Catehismul
Bisericii Catolice, 2447). Ca să fie desăvârşită, aceasta "recere o deplină capacitate
de primire a celui deţinut". • "Aş vrea să ascult pe fiecare în parte, dar
din păcate nu e posibil. Am venit însă să vă spun cu simplitate că Dumnezeu
vă iubeşte cu o iubire nemărginită şi că sunteţi întotdeauna fii ai lui Dumnezeu.
Chiar Fiul lui Dumnezeu Unulnăscut, Domnul Isus, a făcut experienţa închisorii, a
fost judecat în faţa unui tribunal şi a îndurat cea mai cruntă sentinţă la pedeapsa
capitală".
Este o foarte mare diferenţă între justiţia umană şi justiţia
divină, a continuat Sfântul Părinte. Desigur, "oamenii nu sunt în măsură să aplice
justiţia divină, dar cel puţin trebuie să privească la ea, să încerce să prindă spiritul
profund care o însufleţeşte, ca să ilumineze şi justiţia umană, pentru a evita – cum
din nefericire nu rareori se întâmplă – ca deţinutul să devină un om exclus. Dumnezeu,
în realitate, este cel care proclamă dreptatea cu tărie, dar care, în acelaşi timp,
se îngrijeşte rănile cu balsamul milostivirii".
• "Cât de departe este
logica lui Dumnezeu de logica noastră! Şi cât de diferit este modul său de a acţiona!
Domnul ne invită să înţelegem şi să respectăm spiritul autentic al legii,
ca să-i dăm împlinire prin iubirea faţă de cel aflat în nevoie. (...)
Dreptatea noastră va fi cu atât mai desăvârşită cu cât va fi însufleţită mai mult
de iubirea de Dumnezeu şi de fraţi".
Papa a spus că numărul prea mare
de deţinuţi în raport cu capacitatea de primire a penitenciarelor, fapt care duce,
printre altele, şi la degradarea condiţiilor de viaţă, "poate face şi mai amară detenţia:
mi-au ajuns mai multe scrisori ale deţinuţilor în această privinţă". De aceea, a continuat
Suveranul Pontif, "este important ca instituţiile să promoveze o analiză atentă a
situaţiei actuale a deţinuţilor, să verifice structurile, mijloacele, personalul,
astfel încât deţinuţii să nu ispăşească niciodată o 'dublă pedeapsă'; şi este important
să fie promovată o dezvoltare a sistemul de detenţie care, în respect faţă de justiţie,
să fie întotdeauna adecvat la exigenţele persoanei umane, făcând recurs şi la pedepse
lipsite de detenţie sau la modalităţi diferite de detenţie".
Referindu-se
la apropierea Naşterii Domnului, Benedict XVI a afirmat că mântuirea lui Cristos nu
se impune nimănui cu forţa: • "Copilul de la Betleem va fi fericit când toţi
oamenii se vor întoarce la Dumnezeu cu o inimă reînnoită. Să-i cerem în tăcere şi
rugăciune să fim cu toţi eliberaţi din închisoarea păcatului, mândriei şi trufiei:
fiecare, de fapt, are nevoie de a ieşi din această închisoare interioară ca să fie
cu adevărat eliberat de rău, angoasă şi moarte. Numai acel Copil, aşezat în iesle,
are puterea de a dărui tuturor această eliberare deplină!"
După discurs,
Papa a răspuns liber la tirul de întrebări ale deţinuţilor, cu nume care îmbrăţişează
simbolic geografia suferinţei din această închisoare: Rocco, Omar sau Nwaihim.
•
Mă numesc Federico. Se vorbeşte prea puţin despre noi, deseori cu ferocitate,
ca şi cum s-ar dori eliminarea noastră. Acest lucru ne face să ne simţim sub-umani... •
(Papa) "Trebuie să suportăm faptul că unii vorbesc cu ferocitate – şi
împotriva Papei se vorbeşte cu ferocitate – dar cu toate acestea trebuie
să mergem înainte. Mi se pare important să-i încurajez pe toţi să-şi
dea seama de sensul suferinţelor voastre. Oricine poate cădea, dar Dumnezeu vrea ca
toţi să ajungă la El, şi noi trebuie să colaborăm în spirit de fraternitate. Domnul
vă va ajuta şi noi vă suntem alături!"
• Mă numesc Gianni. Sanctitate,
mi s-a spus că Domnul vede şi citeşte inima fiecăruia dintre noi. Mă întreb de ce
dezlegarea păcatelor a fost delegată preoţilor. Dacă eu aş cere iertarea în genunchi,
singur, într-o cameră, adresându-mă Domnului, m-ar dezlega de păcatele mele? •
(Papa) "Aş spune două lucruri. Primul, evident că dacă vă aşezaţi în
genunchi şi cu adevărată iubire faţă de Dumnezeu îl rugaţi să vă ierte, Dumnezeu iartă.
Dar dezlegarea primită de la preot, dezlegarea sacramentală este necesară pentru a
mă desprinde, pentru a mă dezlega de această legătură şi atunci ştiu că Dumnezeu mă
iartă, mă primeşte în comunitatea fiilor săi".
• Mă numesc Alberto.
Sanctitate, vi se pare just ca acum, când sunt un om nou, şi de două luni sunt tatăl
unei fetiţe minunate, să nu mi se acorde permisiunea de a mă întoarce acasă, deşi
am plătit din plin datoria mea faţă de societate? • (Papa) "Mai întâi, felicitări!
Sunt bucuros că sunteţi tată, că vă consideraţi un om nou. Mă rog şi sper să aveţi
cât mai curând bucuria de a ţine în braţe fetiţa, să fiţi împreună cu soţia şi fetiţă,
pentru a vă face o familie frumoasă şi să colaboraţi astfel la viitorul Italiei".
• Mă numesc Omar. Mai mult decât o întrebare, te-aş ruga mai degrabă
să ne laşi să găsim în tine un sprijin, cu toată suferinţa noastră şi a familiarilor
noştri. Vă iubesc! • (Papa) "Şi eu te iubesc, sunt recunoscător pentru
aceste cuvinte care mi-au atins inima. Am venit la voi pentru că ştiu că în voi Domnul
este cel care mă aşteaptă".