Vatican. Cotitură în uzanţele diplomatice: Papa nu mai înmânează discursurile la noii ambasadori acreditaţi pe lângă Sfântul Scaun

(RV - 15 decembrie 2011) „Din motive de simplitate şi uniformitate cu uzanţele diplomatice curente”, începând de joi 15 decembrie Papa nu va mai adresa un discurs fiecărui nou ambasador acreditat pe lângă Sfântul Scaun. A anunţat purtătorul de cuvânt vatican, părintele Federico Lombardi pe marginea ceremoniei care urma să se ţină joi în Sala Clementină din Palatul apostolic pentru prezentarea Scrisorilor de acreditare a 11 noi ambasadori „nerezidenţi”. Dar părintele Lombardi a precizat că nu va mai avea loc schimbul de discursuri nici cu ambasadorii rezidenţi, cărora Papa le va rezerva totuşi un timp „mai amplu” cu „o audienţă particulară şi nu colectivă”.

Se întrerupe astfel o practică ce fusese introdusă ocazionale de Pius al XII-lea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi sistematic de Paul al VI-lea. În realitate discursurile erau aproape întotdeauna consemnate şi nu citite de Pontif, un fapt ce exclude actuala schimbare pentru motivul cruţării Pontifului, de acum în vârstă de 84 de ani, de o osteneală în plus. Evident, se cruţă în schimb secţiile şi personalul de la Secretariatul de Stat pus la dură probă având în vedere că astăzi ambasadorii acreditaţi la Sfântul Scaun sunt 180 în timp ce pe timpul lui Paul al VI-lea erau exact jumătate, adică 90.

Revenim la textul notei directorului Sălii de presă a Sfântului Scaun:
Joi dimineaţă, Papa primeşte noii ambasadori a 11 state pe lângă Sfântul Scaun pentru prezentarea scrisorilor de acreditare. Este vorba următoarele state: Trinidad şi Tobago, Republica Guineea-Bissau, Confederaţia Elveţiană, Burundi, Thailanda, Pakistan, Mozambic, Kârgâzstan, Principatul Andorra, Sri Lanka şi Burkina Faso. Sunt ţări ai căror ambasadori pe lângă Sfântul Scaun nu sunt rezidenţi la Roma, de aceea, potrivit protocolului sunt primiţi împreună pentru prezentarea scrisorilor de acreditare.

Cu această ocazie directorul Sălii vaticane de presă a difuzat o notă în care pe lângă precizarea menţionată anunţă că Papa le adresează un discurs comun.
Şi continuă. „Spre deosebire de trecut nu există un text de salut din partea fiecărui ambasador, nici un text specific al Papei pentru fiecare dintre ei. În fapt, practica discursurilor - care înainte nu exista ca atare, ci doar în unele ocazii excepţionale, precum în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - data din anii pontificatului lui Paul al VI-lea, iar discursurile erau texte scrise pe care le schimbau reciproc şi apoi erau publicate, dar nu erau în fapt pronunţate. Este de notat şi că la sfârşitul pontificatului lui Paul al VI-lea ambasadorii acreditaţi erau circa 90, în timp ce astăzi sunt circa 180, adică, numărul lor este dublu.
În diferite ţări ale lumii, practica nu prevede discursuri cu ocazia prezentării Scrisorile de acreditare. Era vorba prin urmare de o particularitate a Sfântului Scaun din ultimii ani.
Ceea ce este esenţial este faptul că noul ambasador prezintă personal Şefului de Stat - în cazul nostru Papei - Scrisorile sale de acreditare şi poate să se întâlnească persona cu el, astfel încât să fie cunoscut şi să-l cunoască. Se prevede ca acum aceasta fă fie din nou şi practica Sfântului Scaun, din motive de simplitate şi uniformitate cu uzanţele diplomatice curente.
Întâlnirea personală cu Sfântul Părinte va putea fi, în mod evident, mai amplă în cazul ambasadorilor rezidenţi, motiv pentru care consemnarea Scrisorilor de acreditare prevede o audienţă particulară şi nu colectivă.
În afară de aceasta, este just de observat că Papa - cum în fapt deja se întâmplă - are multe ocazii pentru a manifesta apropierea şi solicitudinea pentru diferite popoare, prim mesaje specifice pentru unele evenimente sau în circumstanţe deosebit de importante. De exemplul este trimis în fiecare an un mesaj cu ocazia Sărbătorii naţionale a fiecărei ţări, sau cu ocazia unor mari aniversări sau evenimente dureroase pentru comunitatea naţională.