Benedict XVI, studenţilor din Roma: numai împreună cu Dumnezeu se poate construi o societate demnă de om

RV 15 dec 2011. Joi seară, în bazilica San Pietro, Benedict XVI a celebrat rugăciunea Vesperelor împreună cu studenţii din Roma. Momentul de rugăciune, ca pregătire la Naşterea Domnului, are loc în fiecare an în ziua de joi din a treia săptămână de Advent, pe o temă diferită. În 2011, întâlnirea Papei cu studenţii romani s-a desfăşurat sub genericul: "Chipul tău, Doamne, eu îl caut (Ps 27,8). Chestiunea lui Dumnezeu astăzi".

Cu această ocazie a fost adusă în bazilica vaticană icoana Maicii Domnului "Scaunul Înţelepciunii", după ce a fost dusă în pelerinaj la universităţile spaniole ca pregătire pentru recenta Zi mondială a tineretului de la Madrid. La încheierea Sfintei Liturghii, delegaţia universitară spaniolă a înmânat icoana studenţilor universităţii "La Sapienza" din Roma, prima etapă din aşa numita "peregrinatio Mariae" în universităţile Cetăţii Eterne. Pelerinajul icoanei se va încheia odată cu simpozionul internaţional al profesorilor universitari, prevăzut pentru iunie 2012 la Roma.

Ceremonia liturgică de joi seară, în bazilica Sfântul Petru, a fost animată de Corul Capelei Sixtine şi Orchestra Conservatorului "Santa Cecilia" din Roma. Dar, să-l ascultăm pe Benedict XVI:
• "Fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului" (Iac 5,7). Cu aceste cuvinte apostolul Iacob ne arată atitudinea interioară pentru a ne pregăti să ascultăm şi să primim din nou vestea naşterii Mântuitorului în peştera Betleemului, mister inefabil de lumină, iubire şi har".

Salutând autorităţile universitare şi asistenţii spirituali ai studenţilor, Papa a subliniat că apostolul îndeamnă la imitarea agricultorului care "aşteaptă cu răbdare rodul preţios al pământului" (5,7). Dar, a observat Pontiful, pentru cei de astăzi, care trăiesc într-un mediu cultural şi social impregnat de cele mai avansate tehnologii, îndemnul apostolului pare să fie anacronist, o încurajare de a ieşi din istorie, de a nu mai dori să vezi roadele muncii şi cercetării:
• "Dar oare chiar aşa să fie? Îndemnul de a-l aştepta pe Dumnezeu este chiar în afara timpului? În mod mai radical, ne-am putea întreba: ce înseamnă pentru mine Naşterea Domnului, este cu adevărat importantă pentru existenţa mea, pentru construcţia societăţii?"

În timpurile noastre, a reluat Benedict XVI adresându-se studenţilor, sunt mulţi, inclusiv în mediile universitare, cei care dau glas la întrebarea dacă trebuie să mai aşteptăm ceva sau pe cineva, dacă trebuie să aşteptăm un alt mesia, un alt dumnezeu, dacă se merită să ne punem încrederea în acel Copil pe care în noaptea de Crăciun îl vom găsi într-o iesle alături de Maria şi Iosif.
• "Îndemnul apostolului la îndelungă răbdare, care în timpul nostru ar putea să ne lase un pic nedumeriţi, este în realitate calea prin care primim în profunzime chestiunea lui Dumnezeu, sensul pe care-l are în viaţă şi istorie, tocmai pentru că în răbdarea, fidelitatea şi statornicia căutării lui Dumnezeu, a deschiderii faţă de El, El îşi descoperă chipul său. Nu avem nevoie de un dumnezeu generic, indefinit, dar de Dumnezeul cel viu şi adevărat, care să deschidă orizontul viitorului omului la o perspectivă de speranţă sigură şi solidă, o speranţă bogată în veşnicie şi care ne permite să abordăm prezentul în toate aspectele lui".

Dar unde putem găsi adevăratul Chip al lui Dumnezeu, sau, mai bine spus, unde vine în întâmpinarea noastră Dumnezeu însuşi, arătându-ne Chipul său, descoperindu-ne misterul său, intrând în istoria fiecăruia dintre noi?
• "Îndemnul sfântului Iacob 'fiţi îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea Domnului', ne aminteşte că certitudinea marii speranţe ne este dăruită şi că nu suntem singuri şi nu suntem singurii care construiesc istoria. Dumnezeu nu este departe de om, dar s-a aplecat asupra lui şi s-a făcut trup (In 1,14), pentru ca omul să înţeleagă unde se află fundamentul solid al tuturor, împlinirea aspiraţiilor sale mai profunde: în Cristos (cfr. Exhortaţia ap. Postsin. Verbum Domini, nr. 10). Răbdarea este virtutea celor care îşi pun încrederea în această prezenţă în istorie, care nu se lasă învinşi de ispita de a-şi pune toată speranţa în imediat, în perspective pur orizontale, în programe tehnic perfecte dar care sunt departe de realitatea mai profundă, cea care conferă persoanei umane demnitatea cea mai înaltă: dimensiunea transcendentă, faptul de a fi creatură după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, de a purta în inimă dorinţa înălţării pînă la El".

Mai este un aspect asupra căruia Benedict XVI a voit să insiste în predica sa: îndemnul sf. Iacob de a privi la agricultor, care aşteaptă cu răbdare (5,7). "Dumnezeu, în întruparea Cuvântului, în întruparea Fiului său, a experimentat timpul omului, al creşterii sale, al facerii sale în istorie. Acel Copil este semnul răbdării lui Dumnezeu, care cel dintâi este răbdător, statornic, fidel iubirii sale faţă de noi. El este adevăratul "agricultor" al istoriei, cel care ştie să aştepte".
• "De câte ori oamenii au încercat să construiască lumea singuri, fără sau contra lui Dumnezeu! Rezultatul este marcat de drama ideologiilor care, în cele din urmă, s-au dovedit împotriva omului şi demnităţii lui profunde. Răbdarea statornică în construcţia istoriei, atât la nivel personal cât şi comunitar, nu se confundă cu virtutea tradiţională a prudenţei, de care desigur are nevoie, dar e ceva mai mare şi mai complex. A fi statornici şi răbdători înseamnă a învăţa să construim istoria împreună cu Dumnezeu, pentru că numai zidind pe El şi împreună cu El construcţia este bine întemeiată, nu instrumentalizată pentru scopuri ideologice, dar cu adevărat demnă de om".

Papa i-a îndemnat pe studenţii şi profesorii universitari să aprindă şi mai mult speranţa în inimă: "în peştera Betleemului, singurătatea este învinsă, existenţa noastră nu mai este în bătaia forţelor impersonale" (...), "casa noastră poate fi construită pe stâncă: putem proiecta istoria noastră, istoria umanităţii nu în utopie ci în certitudinea că Dumnezeul lui Isus Cristos este prezent şi ne însoţeşte".

Subliind că în 2011 se împlinesc 20 de ani de când fericitul Ioan Paul al II-lea a înfiinţat Oficiul pentru Pastoraţia Universitară, în cadrul Vicariatului Romei, Benedict al XVI-lea a încheiat predica adresând urările sale comunităţii academice romane:
• "Duceţi tuturor vestea că adevăratul chip al lui Dumnezeu este în Copilul de la Betleem, atât de apropiat de fiecare dintre noi încât nimeni nu se poate simţi dat deoparte, nimeni nu trebuie să se îndoiască de posibilitatea a-L întâlni, pentru că El este Dumnezeu cel răbdător şi credincios, care ştie să aştepte şi să respecte libertatea noastră. Înaintea Lui vrem să-i manifestăm cu încredere în această seară cea mai adâncă dorinţă a inimii noastre: 'Chipul tău, Doamne, eu îl caut! Vino, nu întârzia!' Amin."