Maria susţine speranţa într-un moment dificil pentru lume: Papa în Piaţa Spaniei pentru
tradiţionalul omagiu la statuia Neprihănitei
(RV - 9 decembrie 2011) Maria este un imn pentru viaţă şi susţine speranţa într-un
moment dificil pentru Italia şi pentru lume: a spus Papa Benedict al XVI-lea joi
8 decembrie în Piaţa Spaniei unde s-a dus în cursul după amiezii pentru tradiţionalul
act de venerare a Neprihănitei, la statuia Maicii Domnului din centrul Romei. În discursul
său, Benedict al XVI-lea a subliniat cum în orice timp, în lume, Biserica suferă persecuţii,
dar rămâne învingătoare mulţumită forţei care îi vine de la Dumnezeu. La sosire, Pontiful
a fost întâmpinat de cardinalul Agostino Vallini, vicar general pentru dieceza Romei
şi de primarul capitalei, Gianni Alemanno.
Piaţa Spaniei, „una din pieţele
cele mai frumoase ale Romei”, a definit-o Papa, era plină de credincioşi scăldaţi
de un soare ce părea mai degrabă din anotimpul primăverii. Tuturor Benedict al XVI-lea
le-a vorbit despre Neprihănita Zămislire, despre Maria din Nazaret salutată de îngerul
Gabriel ca „plină de har”, înzestrată cu plinătatea iubirii lui Dumnezeu.
Maria,
zămislită fără păcatul strămoşesc, ridicată cu sufletul şi trupul la cer, a spus Papa,
reprezintă biruinţa asupra păcatului şi a morţii. • Chiar toată sa viaţă
pământească a fost o victorie asupra morţii, deoarece consumată în întregime în serviciul
lui Dumnezeu, în oferirea deplină de sine Lui şi aproapelui. De aceea Maria este în
ea însăşi un imn pentru viaţă: este creatura în care s-a realizat deja cuvântul
lui Cristos: „Eu am venit pentru ca ei să aibă viaţă, şi să o aibă din belşug”
(In 10,10).
O femeie îmbrăcată în soare cu o coroană de douăsprezece
stele pe cap: astfel Sfânta Fecioară Maria este descrisă în cartea Apocalipsului.
Dar această imagine, subliniază Benedict al XVI-lea, are şi o altă semnificaţie: •
Pe lângă faptul de a o reprezenta pe Fecioara Maria, acest semn personifică Biserica,
comunitatea creştină din toate timpurile. Ea este însărcinată,
în sensul că îl poartă în pântecele său pe Cristos şi trebuie să-l nască
pentru lume: iată travaliul Bisericii peregrine pe pământ, care în mijlocul
mângâierilor lui Dumnezeu şi al persecuţiilor lumii trebuie să-l nască pe Cristos
pentru oameni.
Biserica care îl poartă pe Isus întâmpină opoziţia unor
„ adversari înverşunaţi”, afirmă Papa, dar în orice epocă ea este „susţinută de lumina
şi de forţa lui Dumnezeu”: • Şi astfel în orice tribulaţie, prin toate încercările
pe care le întâmpină în decursul timpurilor şi în diferitele părţi ale lumii, Biserica
suferă persecuţie, dar la sfârşit iese învingătoare. Şi tocmai în felul acesta Comunitatea
creştină este prezenţa, garanţia iubirii lui Dumnezeu împotriva tuturor ideologiilor
urii şi egoismului.
Însă există o capcană, o cursă insidioasă, singura
de care Biserica „poate şi trebuie să se teamă”, pune în gardă Sfântul Părinte: este
păcatul membrilor săi, păcatele noastre: • De aceea Poporul lui Dumnezeu, peregrin
în timp, se adresează Mamei sale cereşti şi îi cere ajutorul; îl cere pentru
ca Ea să însoţească drumul de credinţă, ca să încurajeze angajamentul de viaţă creştină
şi pentru ca să-i dea sprijin pentru speranţă. Avem nevoie de aceasta, mai cu seamă
într-un moment atât de dificil pentru Italia, pentru Europa, pentru diferite părţi
ale lumii.
Rugăciunea, deci, încheie Papa, se înalţă către Maria
pentru a-i cere speranţa: • Maria să ne ajute să vedem că există o lumină
dincolo de stratul gros de ceaţă ce pare să învăluie realitatea. La terminarea
alocuţiunii, Benedict al XVI-lea a oferit un coş cu trandafiri albi pentru Neprihănita,
simbol al purităţii. Coşul a fost depus la baza coloanei în vârful căreia veghează
asupra oraşului Maica Domnul, Preacurata Fecioara Maria.