"Bradul" de Crăciun de la Gubbio, aprins miercuri seară de Benedict XVI: "în noaptea greutăţilor, fiecare dintre noi să fie lumină şi speranţă pentru cel de-alături!"

RV 07 dec 2011. S-a desfăşurat miercuri seară ceremonia de aprindere a "celui mai mare pom de Crăciun din lume", instalat în fiecare an, începând cu 1981, de un grup de voluntari pe versantul Muntelui Ingino, în oraşul italian Gubbio. Evenimentul reprezintă un moment obişnuit pentru atmosfera de Advent în cunoscutul oraş strâns legat de spiritualitatea catolică franciscană.

Mai puţin obişnuit este faptul că în acest an "pomul de Crăciun" a fost aprins de papa Benedict XVI care, din Vatican, prin atingerea unui întrerupător pe ecranul unei tablete electronice, a activat contactul cu tabloul electric al instalaţiei luminoase.

Legătura video cu Suveranul Pontif a fost asigurată la Palatul Apostolic de Centrul Vatican de Televiziune. Înainte de a aprinde instalaţia "bradului de Crăciun", Sfântul Părinte a adresat un scurt discurs locuitorilor din Gubbio.

"Cel mai mare pom de Crăciun" instalat la Gubbio este, de fapt, o compoziţie de lumini în forma crengilor de brad, având în vârf nelipsita cometă, compoziţie ce se întinde pe unul din versanţii Muntelui Ingino, care străjuieşte oraşul Gubbio din regiunea italiană Umbria. Dimensiunile se comentează de la sine: 750 de metri înălţime (mai bine zis, întindere), 450 m lărgime, 300 de puncte luminoase şi colorate din interior de alte 400 de lămpi electrice de mari dimensiuni.

Salutând prin legătură video delegaţia şi locuitorii oraşului Gubbio, Suveranul Pontif a spus că ţine să le adreseze o întreită urare.

Prima, pornind de la vârful Muntelui Ingino, unde este situată bazilica Sfântului Ubaldo, patronul oraşului. Crestele muntelui, a spus Benedict XVI, îndreaptă natural privirea spre înălţime, spre Ceruri:
• "Prima urare, aşadar, este ca privirea noastră, a minţii şi a inimii, să nu se oprească doar la orizontul acestei lumi, la lucrurile materiale, dar să fie într-un fel ca acest brad, să tindă spre înălţime, să se îndrepte spre Dumnezeu. El nu ne uită niciodată, dar ne cere ca nici noi să nu uităm de El!".

A doua urare a pornit de la Evangelie, în care se spune că în noaptea de la Betleem păstorii au fost învăluiţi de lumină (cf Lc 2,9-11), aducându-le o bucurie mare: naşterea lui Isus, a Celui care vine să aducă lumina, mai mult, a Celui care este lumina adevărată care-l luminează pe tot omul (cf In 1,9). Bradul domină oraşul Gubbio şi va străluci în întunericul nopţii.
• "A doua urare e ca acesta să ne aducă aminte că şi noi avem nevoie de o lumină care să lumineze drumul vieţii noastre şi să ne dea speranţă, mai ales în acest timp în care simţim în chip deosebit povara greutăţilor, a problemelor, a suferinţelor, şi un văl de întuneric pare să ne învăluie. Dar care lumină poate să ilumineze cu adevărat inima noastră şi să ne dăruiască o speranţă solidă, sigură? Este chiar Copilul pe care-l contemplăm la Crăciun, într-o peşteră simplă şi săracă, pentru că este Domnul cel care vine aproape de fiecare dintre noi şi ne cere să-l primim din nou în viaţa noastră, ne cere să-l iubim, să avem încredere în El, să simţim că e prezent, că ne însoţeşte, ne sprijină şi ne ajută".

În fine, a treia urare a Sfântului Părinte a pornit de la faptul că acest brad uriaş este format din atâtea lumini:
• "Ultima urare pe care doresc să o adresez e ca fiecare dintre noi să ducă un pic de lumină în mediul în care trăieşte: în familie, la muncă, în cartier, în sate, în oraşe. Fiecare să fie o lumină pentru cel care-i stă alături, să iasă din egoismul care deseori închide inima şi duce la a se gândi numai la sine; să dea un pic de atenţie celuilalt, un pic de iubire. Orice mic gest de bunătate este ca o lumină din acest pom: împreună cu celelalte lumini are puterea de a lumina întunericul nopţii, chiar şi pe cea mai întunecoasă. Mulţumesc, aşadar, şi fie ca asupra tuturor să coboare lumina şi binecuvântarea Domnului!".

Aici, serviciul audio: