Papa la Angelus: sobrietatea să fie stilul de viaţă, în special pregătind Crăciunul;
să reintrăm în noi înşine pentru o sinceră verificare asupra vieţii (text)
(RV - 4 decembrie 2011) „Asemenea lui Ioan Botezătorul nu trebuie să ne
fie frică de a trăi în speranţă. În lumea noastră traversată de incertitudine şi de
violenţă, acest timp al Adventului şi de aşteptare a Principelui păcii, să ne permită
să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu”: a spus Benedict al XVI-lea duminică
la rugăciunea „Angelus-Îngerul Domnului”, adresându-se pelerinilor de
limba franceză. În timpul Adventului, timp preţios de pregătire la naşterea lui Isus
„să evităm de a dormi şi să pregătim cu hotărâre calea Domnului, izvor de pace şi
de bucurie, de iubire şi de speranţă, ce vine fără răgaz şi nu încetează să mângâie
poporul său”.
Comentând evanghelia duminicii a doua din Advent despre figura
lui Ioan Botezătorul în prezenţa a circa 40 de mii de persoane reunite în Piaţa Sfântul
Petru, Pontiful a îndemnat la un stil sobru de viaţă ca pregătire la Crăciun şi a
lansat un apel în favoarea refugiaţilor în special a celor cu statut de apatridie.
Aici versiunea integrală a alocuţiunii Papei în traducerea noastră
de lucru:
Iubiţi fraţi şi surori, Duminica de azi marchează cea de-a
doua etapă a Timpului Adventului. Această perioadă a anului liturgic pune în relief
cele două figuri care au avut un rol preeminent în pregătirea venirii istorice a Domnului
Isus: Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Botezătorul. Tocmai asupra acestuia din urmă
se concentrează textul de azi al Evangheliei lui Marcu. În fapt, descrie personalitatea
şi misiunea Precursorului lui Cristos (Cf Mc 1,2-8). Începând de la aspectul
extern, Ioan este prezentat ca o figură foarte ascetică: îmbrăcat cu o haină din păr
de cămilă, se hrăneşte cu lăcuste şi miere sălbatică pe care le găseşte în deşertul
Iudeii (Cf Mc 1,6). Isus însuşi, o dată, l-a contrapus celor care „sunt în
casele regilor” şi care „poartă haine moi” (Mt 11,8). Stilul lui Ioan Botezătorul
ar trebui şi-i recheme pe toţi creştinii la a alege sobrietatea ca stil de viaţă,
în special în pregătire la sărbătoarea Crăciunului, în care Domnul - cum ar spune
Sfântul Paul - „deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să
vă îmbogăţiţi” (2Cor 8,9).
În ce priveşte misiunea lui Ioan, ea fost
o chemare extraordinară la convertire: botezul său „este legat de o invitaţie înflăcărată
la un nou mod de a gândi şi acţiona, este legat mai ales de vestirea judecăţii lui
Dumnezeu” (Gesù di Nazaret, I, Milano 2007, p. 34) şi de apariţia iminentă
a lui Mesia, definit ca “cel care este mai puternic decât mine” şi care „va boteza
cu Duhul Sfânt” (Mc 1,7.8) Chemarea lui Ioan merge deci dincolo şi mai în profunzime
relativ la sobrietatea stilului de viaţă: cheamă la o schimbare interioară, plecând
de la recunoaşterea şi de la mărturisirea propriului păcat. În timp ce ne pregătim
la Crăciun, este important să reintrăm în noi înşine şi să facem o verificare sinceră
asupra vieţii noastre. Să ne lăsăm iluminaţi de o rază a luminii care provine de la
Betleem, lumina Aceluia care este „Cel mai Mare” şi s-a făcut mic, „Cel mai puternic”
şi s-a făcut slab.
Toţi cei patru evanghelişti descriu predica lui Ioan Botezătorul
făcând referinţă la un pasaj al profetului Isaia: „Un glas strigă: ”(Is 40,3).
Marcu introduce şi un citat al unui alt profet, Malahia, care zice: „Iată, eu trimit
înaintea ta pe crainicul meu care-ţi va pregăti calea” (Mc 1,2; Cf Mal3,1). Aceste apelări la Scripturile Vechiului Testament „vorbesc despre intervenţia
mântuitoare a lui Dumnezeu, care iese din realitatea sa de nepătruns pentru a judeca
şi salva; Lui trebuie să-i deschidem poarta, să-i pregătim calea” (Gesù di Nazaret,
I, Milano 2007, p. 35).
Mijlocirii materne a Mariei, Fecioara aşteptării, îi
încredinţăm drumul nostru în întâmpinarea Domnului care vine, în timp ce continuăm
itinerarul nostru de Advent pentru a pregăti în inima şi în viaţa noastră venirea
lui Emanuel, Dumnezeu-cu-noi.
După recitarea antifonului marian „Angelus”
şi înainte de saluturile în diferite limbi, Sfântul Părinte a lansat un apel
în favoarea refugiaţilor.
În următoarele zile, la Geneva şi în alte oraşe,
se va celebra a 50-a aniversare a înfiinţării Organizaţiei Mondiale pentru Migraţii,
a 60-a aniversare a Convenţiei asupra statutului refugiaţilor şi a 50-a aniversare
a Convenţiei asupra reducerii cazurilor de apatridie. Încredinţez Domnului pe toţi
cei care, adeseori în mod forţat, trebuie să lase propria ţară, sau sunt lipsiţi de
naţionalitate. În timp ce încurajez solidaritatea faţă de ei, mă rog pentru toţi cei
care depun eforturi pentru a-i proteja şi asista pe aceşti fraţi în situaţii de urgenţă,
expunându-se chiar unor grave dificultăţi şi primejdii.