Papa către laicii creştini: pentru a avea influenţă în viaţa publică, e nevoie de
o solidă credinţă personală
(RV - 25 noiembrie 2011) Trebuie să readucem chestiunea cu “întrebarea despre
Dumnezeu” şi în interiorul Bisericii, pentru a face astfel ca mărturia laicilor
în viaţa publică să fie “incisivă”. Este invitaţia
pe care Benedict al XVI-lea a adresat-o participanţilor la c ea de-a 25-a plenară
a Consiliului Pontifical pentru Laici în curs în Vatican, primiţi vineri dimineaţă
în Sala Clementină din Palatul apostolic. Pontiful a amintit şi curajul minorităţilor
creştine în Asia, adesea supuse la persecuţii, şi a apreciat strădania dicasterului
pentru laici că a fixat în program pentru anul viitor în Camerun, un Congres pentru
laicii din Africa.
Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu e necesar a-l întâlni pe
cineva care L-a întâlnit. Secretul credinţei stă în această succesiune şi nu poate
fi evitată. Nu este atât o chestiune legată de factori externi, geografici sau culturali.
Dacă este astfel, atunci se referă la „geografia” sufletului, locul unde se întâmplă
şi se consolidează întâlnirea cu Cristos. Iar laicii creştini au o foarte mare responsabilitate
în a crea condiţiile presupuse pentru această întâlnire, care va putea avea importante
consecinţe în viaţa socială.
Benedict al XVI-lea a amintit aceasta în prezenţa
specialiştilor convocaţi de Consiliul Pontifical pentru Laici pentru întâlnirea anuală,
angajaţi să se confrunte pe tema „Dumnezeu azi”. Benedict al XVI-lea a făcut imediat
o distincţie. Desigur, a repetat, există înainte de toate o chestiune publică relativă
la Dumnezeu, aceea datorită căreia renunţarea „la orice referinţă la transcendent”
răspândită actualmente „a generat criza” de semnificaţie şi de valori” care precede
pe cea economică şi socială: • Omul care caută să existe doar în
mod pozitivist, în calculabil şi în măsurabil, în cele din urmă rămâne sufocat.
În acest cadru, interogativul despre Dumnezeu este, într-un anume sens, ’chestiunea
chestiunilor’. Ea ne conduce înapoi la întrebările de fond ale omului, la aspiraţiile
la adevăr, la fericire şi la libertate sădite în inima sa, care caută o realizare.
„Omul
care trezeşte în sine întrebarea despre Dumnezeu - a continuat - se deschide la speranţă,
la o speranţă demnă de încredere, pentru care merită să înfrunţi osteneala drumul
în prezent”. Totuşi, s-a întrebat Papa, cum e posibil „să trezeşti întrebarea despre
Dumnezeu, pentru ca să fie chestiunea fundamentală?”: • Întrebarea asupra lui
Dumnezeu este suscitată de întâlnirea cu cine are darul credinţei, cu
cine are un raport vital cu Domnul. Dumnezeu este cunoscut prin oameni, bărbaţi
şi femei care îl cunosc: strada spre El trece, în mod concret, prin cine l-a întâlnit.
Aici rolul vostru de credincioşi laici este deosebit de important.
Cu
toate acestea, dacă diferitele domenii publice au nevoie de a fi populate de laici
creştini transparenţi în convingerile proprii, există - a observat Papa Benedict al
XVI-lea - şi o chestiune referitoare la Dumnezeu înăuntrul ţesutului bisericesc. Discuţia
Papei a fost sub semnul obişnuitei sale sincerităţi. „Uneori - a afirmat - s-au făcut
eforturi pentru ca prezenţa creştinilor în social, în politică sau în economie să
devină mai incisivă, şi poate nu s-a acordat atenţia cuvenită solidităţii credinţei
lor, ca şi cum ar fi fost un dat dobândit o dată pentru totdeauna”. În realitate,
a adăugat… • Creştinii nu locuiesc pe o planetă îndepărtată, imună de
’bolile’ lumii, ci împărtăşesc tulburările, dezorientarea şi dificultăţile
timpului lor. De acea nu mai puţin urgent este a propune din nou chestiunea
despre Dumnezeu chiar în însuşi ţesutul bisericesc. De câte ori, chiar definindu-se
creştini, Dumnezeu de fapt nu este punctul central de referinţă în modul
de a gândi şi acţiona, în alegerile fundamentale ale vieţii. Primul
răspuns la marea provocare a timpului nostru stă deci în profunda convertire
a inimii noastre.
Şi un exemplu pentru ce vrea să spună azi coerenţa faţă
de Evanghelie, Benedict al XVI-lea l-a oferit la începutul discursului său, evocând
curajul acelor credincioşi care trăiesc în Asia, în condiţii adesea dramatice. În
acel foarte vast şi străvechi continent, au fost cuvintele Papei… • anunţul
creştin a ajuns până acum doar la o mică minoritate, care nu rareori trăieşte credinţa
într-un context dificil, alte ori chiar de adevărată persecuţie (…)
Aceşti fraţi ai noştri mărturisesc în mod admirabil adeziunea lor la Cristos,
lăsând să se întrevadă cum în Asia, mulţumită credinţei lor, se deschid pentru
Biserica celui de-a treilea mileniu vaste scenarii de evanghelizare.