Credinţa în Dumnezeu dă sensul deplin al vieţii: plenara Consiliului Pontifical pentru Laici

RV 23 nov 2011. A redescoperi importanţa raportului cu Dumnezeu ca fundament al vieţii şi speranţei pentru contemporanii noştri şi societăţile în care trăim. Cu această finalitate se desfăşoară între 24-26 noiembrie la Roma adunarea plenară anuală a Consiliului Pontifical pentru Laici, pe tema "Chestiunea lui Dumnezeu astăzi". Departamentul vatican, care sprijină activitatea credincioşilor laici, asociaţiilor şi mişcărilor bisericeşti catolice, îndeamnă cooperatorii la analiza situaţiei în care se află credinţa şi necredinţa în lumea de astăzi. Pentru mulţi, mai ales tineri – atrăgea atenţia Benedict XVI - Dumnezeu este absent ori s-a eclipsat simţul lui Dumnezeu.

În cele trei zile de lucrări şi dezbateri, cu mărturii concrete a câtorva laici despre schimbările pe care le aduce prezenţa sau absenţa lui Dumnezeu.

Colegii de la redacţia centrală Radio Vatican l-au întrebat pe card. Stanislaw Rylko, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici, ce contribuţie aduce credinţa în Dumnezeu la viaţa oamenilor de astăzi:
• "M-aţi întrebat ce adaugă credinţa la viaţa omului. În realitate, credinţa nu este un adaos, un accesoriu. Credinţa este centrul vital al persoanei. Raportul omului cu Dumnezeu este determinant pentru raportul cu sine şi cu lumea. Prin excluderea lui Dumnezeu, omul rămâne sieşi o enigmă inexplicabilă. Numai credinţa în Dumnezeu dă sens deplin existenţei noastre, din credinţă provine marea speranţă fără de care omul nu poate trăi. Papa ne dă asigurări: Fără Dumnezeu, rămân pe roşu conturile despre om. De aceea, sarcina noastră de creştini este mai ales să repunem din nou în lumină prioritatea lui Dumnezeu în viaţa omului şi nu a unui Dumnezeu oarecare ci pe acel Dumnezeu care s-a revelat în chipul lui Isus Cristos".

Cum ar influenţa toate acestea viaţa civilă şi socială?
• "Una din marile provocări ale post-modernităţii este tendinţa de a-l restrânge pe Dumnezeu numai la sfera vieţii private. Asistăm, de fapt, la diferite tentative de excludere a lui Dumnezeu şi a credinţei din viaţa publică, unii vorbesc de 'creştinofobie'. Răspunsul papei Benedict XVI este foarte clar: Sunt multe probleme care pot fi amintite, care trebuie rezolvate, dar vor rămâne fără soluţie dacă Dumnezeu nu este pus în centru, dacă Dumnezeu nu devine din nou vizibil în lume. Şi tocmai aici se deschide domeniul vast al mărturiei creştine, al unei mărturii coerente şi convingătoare. Acesta este serviciul cel mai important pe care noi creştinii suntem chemaţi să-l aducem lumii de astăzi".

Ce formă ar trebui să aibă mărturia creştină pentru a fi coerentă şi convingătoare? Răspunde mai departe card. Rylko:
• "Noi cunoaştem chipul lui Dumnezeu privind la persoana lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om pentru mântuirea noastră. Aceasta este epifania definitivă a lui Dumnezeu. Noi, creştinii, suntem chemaţi să-l cunoaştem pe acest Dumnezeu şi să-i dăm mărturie, un Dumnezeu care se pleacă asupra omului, care vine în întâmpinarea noastră, un Dumnezeu cu noi. În exhortaţia apostolică 'Christifideles laici' (nr. 34), fericitul Ioan Paul II spunea: "Omul este iubit de Dumnezeu! Acesta este anunţul simplu şi tulburător de care Biserica este datornică faţă de om". Cuvântul şi viaţa fiecărui creştin pot şi trebuie să facă să răsune acest anunţ, această veste: Dumnezeu te iubeşte, Cristos a venit pentru tine, pentru tine Cristos este Calea, Adevărul şi Viaţa! De aceea, e just să ne întrebăm: oare acesta este chipul lui Dumnezeu care transpare din atitudinile noastre şi modul nostru de viaţă? Avem o mare responsabilitate, aceea de a transmite lumii adevăratul chip al lui Dumnezeu, nu o fotografie redusă, prăfuită sau deformată".

Sensul vieţii, în zilele noastre, trece printr-o perioadă de criză, drept care bunurile materiale îi conduc pe mulţi la autosuficienţă. Individualismul a pătruns şi în domeniul activităţii spirituale. Mărturia creştinilor nu mai este credibilă?
• "La începutul pontificatului, Benedict XVI a vorbit despre diferitele forme de deşert din lume şi a evidenţiat una dintre ele: deşertul obscurităţii lui Dumnezeu, al golirii sufletului, fără conştiinţa demnităţii şi a drumului personal. În timpurile noastre nici credinţa celor botezaţi nu mai poate fi considerată sigură. Papa ne atrage atenţia că ne preocupăm multe de consecinţele credinţei creştine în viaţa socială, economică, politică, şi că presupunem că această credinţă există. În schimb, această presupunere nu mai este realistă. Iată, aşadar, marea provocare de astăzi: să redescoperim valoarea credinţei în viaţa fiecărui creştin, să redescoperim frumuseţea credinţei şi frumuseţea unei vieţi care se lasă condusă de Evanghelie. Acesta este şi obiectivul fundamental pe care şi-l propune 'Anul Credinţei' proclamat de Benedict XVI şi care va începe în octombrie 2012. Papa precizează: credinţa trebuie să fie regândită şi mai ales retrăită astăzi în mod nou pentru a deveni un lucru care să aparţină prezentului. Dar nu este de folos diluarea, ci trăirea credinţei. Nu strategiile vor salva creştinismul, ci credinţa regândită şi retrăită în mod nou".