Politicienii africani să depăşească propriul egoism, Beninul exemplul de convieţuire religioasă paşnică: Papa la bordul avionului în zbor spre Cotonou

(RV - 18 noiembrie 2011) O ţară unde democraţia este un exemplu iar convieţuirea paşnică dintre religii este un fapt. Acesta este „portretul” pozitiv pe care Benedict al XVI-lea l-a trasat vineri dimineaţă pentru Benin, destinaţia celei de-a 22-a călătorii apostolice internaţionale. Vorbind cu ziariştii prezenţi la bordului avionului, în lunga călătorie spre micul stat african Benin, Benedict al XVI-lea a adresat un apel politicienilor continentului la a depăşi diferitele forme de egoism. Şi despre capacitatea creştinismului de a se înrădăcina în realitatea africană, Papa a formulat auspicii ca mai mult decât de aculturaţia, să se poată vorbi despre „întâlnire dintre credinţă şi culturi”.

Africa este un continent pătruns încă de prospeţime religioasă şi de „vitalitate”. Beninul - cu dialogul stabil ce caracterizează raporturile dintre religii - constituie un „factor de pace şi libertate”. Din partea sa, creştinismul în Africa trebuie să ştie să exprime cu autenticitate prezenţa lui Cristos, fără ca prin aceasta să apară „dificil”, şi să favorizeze apoi întâlnirea dintre culturi şi fraternitate. Şi mai departe, un portret spiritual plin de afecţiune a cardinalului Bernardin Gantin, părinte al patriei pentru Benin şi prieten de neuitat al Pontifului. Nenumărate argumente concentrate într-un sfert de oră de întrebări şi răspunsuri de „mare densitate”. Benedict al XVI-lea a explicat raţiunile vizitei sale în Benin. Prima, a spus, este „faptul că Beninul este o ţară în pace”, în interior şi în extern. „Funcţionează” instituţiile democrate şi se respiră un „spirit de libertate şi responsabilitate”, de dreptate şi de simţ „al muncii pentru binele comun”. Apoi, a observat, deşi în prezenţa unei „mari diversităţi de religii”.
• Aceste diferite religii convieţuiesc în respectul reciproc şi responsabilitatea comună pentru pace, pentru reconciliere internă şi externă. Mi se pare că această convieţuire dintre religii şi dialogul interreligios factor de pace şi de libertate sunt un aspect important.

La întrebarea privind felul în care creştinismul trăieşte confruntarea cu afirmarea crescândă a Bisericilor evanghelice şi comunităţilor penticostale - care propun o credinţă atrăgătoare şi sub anumite aspecte, „simplificată” - Papa a spus clar: „Noi nu trebuie să imităm aceste comunităţi, ci să ne întrebăm ce putem face noi pentru a da nouă vitalitate credinţei catolice”. A indicat, aceasta plecând de la vestirea evanghelică a unui „mesaj simplu, profund, inteligibil”:
• Important este faptul ca creştinismul să nu apară ca un sistem dificil european, ca un altul să nu-l poată înţelege şi realiza, dar ca un mesaj universal care afirmă că există un Dumnezeu, (…) că Dumnezeu ne cunoaşte şi ne iubeşte şi că religia trăită face să se nască între oameni colaborarea şi fraternitatea (…) Pe lângă aceasta, ca instituţia să nu fie prea greoaie: este totdeauna foarte important ca să prevaleze iniţiativa comunităţii şi a persoanei. Şi în fine, aş zice chiar şi o liturghie participată dar nu sentimentală: nu trebuie să fie bazată doar pe expresia sentimentelor, ci caracterizată de prezenţa misterului în care intrăm, de care ne lăsăm formaţi.

Important, a afirmat imediat după aceea Pontiful, este de asemenea „a nu pierde universalitatea” în aculturaţie. Mai mult, a spus, „ aş prefera să vorbesc despre dimensiunea interculturală, şi nu de aculturaţie, adică despre o întâlnire a culturilor” şi „ astfel de a creşte şi în fraternitatea universală”, ajutaţi de acea mare valoare care este catolicitatea. A treia întrebare a privit aspectul mai politic al Africii, pământ - s-a relevat - al multor operaţiuni de peacekeeping, de conferinţe de reconciliere şi adevăruri naţionale. Benedict al XVI-lea a recunoscut că ceea ce contează pentru progresul civil este depăşirea barbariei „egosimului”. Totuşi, pentru a înţelege mai bine ce mesaj precis vrea să adreseze continentului, Pontiful a făcut trimitere la Exortaţia apostolică post-sinodală pe care o va consemna Bisericii africane. Iar la întrebarea succesivă, a patra, care cerea Papei să spună dacă reţine Africa ca protagonista evanghelizării restului lumii, în special în ce occidental aflat într-un deficit de speranţă, Benedict al XVI-lea a replicat că, în mod cert, continentul are „mari dificultăţi”…
• Totuşi, această prospeţime a vieţii care este în Africa, tineretul atât de plin de entuziasm şi de speranţă, dar şi de umor şi de veselie, ne arată că există o rezervă de umanitate: există încă prospeţimea simţului religios şi al speranţei, există o percepţie a realităţii metafizice, a realităţii în totalitatea sa cu Dumnezeu. Nu reducerea la pozitivism care ne restrânge viaţa, o face puţin aridă şi stinge chiar speranţa.

Ultima întrebare s-a referit la figura cardinalului Bernardin Gantin. Papa a spus că l-a întâlnit pentru prima dată la München în 1977, cu ocazia consacrării ca arhiepiscop. „Venise - a explicat - pentru că unul dintre elevii săi era student al meu”. Apoi, a povestit, colaborarea succesivă, îndelungată împărtăşită în Vatican ca conducerea respectivelor dicasterii a cimentat o frumoasă şi trainică prietenie:
• I-am admirat întotdeauna inteligenţa practică şi profundă şi simţul discernământului, faptul de nu cădea asupra unor frazeologii şi de a înţelege ce era esenţial şi ce nu avea sens. Şi apoi, acel simţ al său de umor, cu adevărat frumos…Dar mai ales era un om de credinţă profundă şi de rugăciune. Toate acestea au făcut din cardinalul Gantin nu numai un prieten dar şi un exemplu de urmat, acela al unui mare episcop african catolic.

Acum sunt cu adevărat bucuros, a încheiat Benedict al XVI-lea, să pot „să mă rog la mormântul său şi să-i simt apropierea şi marea credinţă”. La încheierea interviului Papei, directorul Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi, a relevat identitatea „studentului” de odinioară prin intermediul căruia cardinalii Ratzinger şi Gantin au făcut cunoştinţă între ei: este vorba de episcopul beninez Barthélemy Adoukonou, astăzi secretar al Consiliului Pontifical al Culturii, aflat între membrii suitei papale în această călătorie apostolică.

rv/A. Lucaci