Papa la rugăciunea "Angelus": alocuţiune, despre parabola talanţilor; importante mesaje inclusiv în saluturile în diferite limbi (text)

(RV - 13 noiembrie 2011) Mii de pelerini s-au reunit duminică la ora prânzului în Piaţa Sf. Petru pentru rugăciunea "Angelus - Îngerul Domnului" împreună cu Papa Benedict al XVI-lea. În alocuţiunea s-a Episcopul Romei a comentat pe scurt parabla talanţilor propusă la Evanghelia Liturghiei duminicale. Importante mesaje, după recitarea rugăciunii mariane, inclusiv în saluturile în diferite limbi, mai ales în franceză, germană şi ploneză.

Aici versiunea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori,
Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică - penultima din anul liturgic - ne avertizează în legătură cu caracterul provizoriu al existenţei pământeşti şi ne invită la o trăi ca un pelerinaj, ţinând privirea îndreptată spre ţintă, spre acel Dumnezeu care ne-a creat şi, deoarece ne-a făcut pentru sine (Cf Sf. Augustin, Conf. 1,1), este destinul nostru ultim şi sensul trăirii noastre. Trecere obligatorie pentru a ajunge la atare realitate definitivă este moartea, urmată de judecata finală. Apostolul Paul aminteşte că „ziua Domnului va veni ca un hoţ, în puterea nopţii” (1Tes 5,2), adică fără preaviz. Conştiinţa întoarcerii glorioase a Domnului Isus ne stimulează la a trăi într-o atitudine de vigilenţă, aşteptând manifestarea sa în amintirea constantă a primei sale veniri.

În renumita parabolă a talanţilor - reprodusă de evanghelistul Matei (Cf 25, 14-30) - Isus povesteşte despre trei servitori cărora stăpânul, în momentul plecării pentru o lungă călătorie, le încredinţează propriile bunuri. Doi dintre ei se comportă bine, deoarece facă să fructifice dublu bunurile primite. În schimb, al treilea ascunde banul primit într-o groapă. Întors acasă. stăpânul cere socoteală servitorilor despre ceea ce le încredinţase şi, în timp ce îi laudă pe primii doi, rămâne dezamăgit de al treilea. Acel servitor, în fapt, care a ţinut ascuns talantul fără să-l valorifice, a făcut rău calculele sale: s-a comportat ca şi cum stăpânul său n-ar trebui să se mai întoarcă, ca şi cum nu ar fi fost o zi în care i-ar fi cerut cont de purtarea sa. Cu această parabolă, Isus vrea să-i înveţe pe ucenici să folosească bine darurile sale: Dumnezeu cheamă pe fiecare om la viaţă şi îi dă talanţi, încredinţându-i în acelaşi timp o misiune de îndeplinit. Ar fi o nechibzuinţă a considera că aceste daruri sunt datorate, aşa cum a renunţa la folosirea lor ar însemna a nu urmări scopul propriei existenţe. Comentând această pagină evangelică, Sf. Grigore cel Mare notează că Domnul face să nu lipsească nimănui darul carităţii sale, al iubirii. El scrie: „De aceea este necesar, fraţii mei, să aveţi toată grija în păzirea carităţii, în orice acţiune pe care trebuie să o împliniţi” (Omilie sui Vangeli, 9,6). Şi după ce a precizat că adevărata caritate consistă în a-i iubi atât pe prieteni cât şi pe duşmani, adaugă: „dacă unuia îi lipseşte această virtute, pierde orice bun pe care îl are, este privat de talantul primit şi este aruncat afară, în întuneric” (ibidem).

Iubiţi fraţi, să primim invitaţia la vigilenţă, la care de mai multe ori ne recheamă Scripturile! Ea este atitudinea celui care ştie că Domnul se va întoarce şi va voi să vadă în noi roadele iubirii sale. Caritatea este binele fundamental pe care nimeni nu trebuie să renunţe la a-l fructifica şi fără de care orice alt dar este zadarnic (Cf 1Cor 13,3). Dacă Isus ne-a iubit până la a-şi da viaţa pentru noi (Cf 1In 3,16), cum am putea să nu-l iubim pe Dumnezeu cu tot noi înşine şi să ne iubim din inimă unii pe alţii (Cf 1In 4,11). Numai practicând caritatea, şi noi vom putea lua parte la bucuria Domnului nostru. Fecioara Maria să ne fie învăţătoare de vigilenţă activă şi bucuroasă în drumul spre întâlnirea cu Dumnezeu.

După rugăciunea „Angelus” şi înainte de saluturile în diferite limbi, Benedict al XVI-lea a adăugat:

- Astăzi este Ziua Mondială a Diabetului, maladie cronică ce loveşte multe persoane, chiar tinere, Mă rog pentru toţi aceşti fraţi şi surori, şi pentru cei care împărtăşesc în fiecare zi osteneala lor; precum şi pentru lucrătorii sanitari şi voluntarii care îi asistă.

- Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulţumirii. Privind la roadele pământului pe care şi anul acesta Domnul ni le-a dat, recunoaştem că munca omului ar fi zadarnică dacă el nu ar face-o roditoare. „Numai cu Dumnezeu există viitor în câmpurile noastre”. În timp ce aducem mulţumire, să ne străduim să respectăm pământul pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat.

În salutul adresat pelerinilor de limbă franceză Papa a spus că Domnul încredinţează „fiecăruia responsabilitatea de a face să fructifice darurile sale pentru a fi sare a pământului şi lumină a lumii. Acest cuvânt al lui Cristos a călăuzit lucrările celei de-a Doua Adunări speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor. Doresc să-l dăruiesc tuturor când mă voi duce în Bénin pentru a afirma credinţa şi speranţa creştinilor din Africa şi din Insulele adiacente. Încredinţez rugăciunii voastre această călătorie şi pe locuitorii scumpului continent african, în special pe cei care cunosc nesiguranţa şi violenţa. Fie ca Sfânta Fecioară Maria Doamna Noastră a Africii să însoţească şi să susţină eforturile tuturor persoanelor care lucrează pentru reconciliere, dreptate şi pace!

Salutând pelerinii şi vizitatorii din ţările de limba germană Papa a spus că în mod special se uneşte cu „credincioşii, care în cursul acestei după amiezi participă la beatificarea preotului martir Carl Lampert în localitatea Dornbirn (din Austria). În timpul întunecat al naţional-socialismului lui i-a devenit clar cuvântul Sfântului Paul: „nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului” (1Tes 5,5). În timpul unui interogatoriu, care îi punea joc libertatea, el a ştiut să mărturisească cu convingere: „Iubesc Biserica mea. Rămân credincios Bisericii mele şi slujirii mele preoţeşti. Sunt pentru Cristos şi iubesc Biserica sa”.

În poloneză, Papa a amintit că duminica aceasta „din iniţiativa Asociaţiei ’Biserica care suferă’, se celebrează în Polonia Ziua solidarităţii cu Biserica persecutată. Anul acesta, „cu rugăciunile şi ofertele voastre, susţineţi în mod special Biserica din Sudan”. Urarea Papei a fost ca această „Zi” să-i sensibilizeze pe toţi în privinţa dramei sărăciei umane şi persecuţiilor, a necesităţii respectării demnităţii umane şi dreptului la libertatea religioasă.

rv/ A. Lucaci