Benedict al XVI-lea despre celulele staminale embrionare: nicio promisiune de sănătate nu merită distrugerea unei vieţi umane

(RV – 12 noiembrie 2011) Cei care continuă cercetarea în domeniul celulelor staminale embrionare, distrugându-le în numele progresului medicinii, comit o „gravă violare a dreptului la viaţă al fiecărei fiinţe umane”.

Aceasta este esenţa discursului pe care Benedict al XVI-lea l-a rostit sâmbătă dimineaţă, primindu-i în audienţă, în Vatican, pe participanţii la Conferinţa internaţională privind studierea celulelor staminale adulte. Spre deosebire de celulele stem embrionare, utilizarea celulelor stem adulte nu ridică probleme etice şi permite ştiinţei să fie cu adevărat în slujba binelui umanităţii.

Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Alessandro De Carolis, de la redacţia noastră centrală:

Un anumit tip de cercetare ştiinţifică nu ar dori să aibă bariere etice, în numele promisiunii de a obţine rezultate mai bune în domeniul sănătăţii, aspect ce are, desigur, mare priză la public, dar şi în numele promisiunii unor importante câştiguri.
Biserica, considerând viaţa ca pe un dar sacru al lui Dumnezeu, a refuzat întotdeauna această mentalitate pentru că, aşa cum a subliniat Benedict al XVI-lea, progresul fără reguli „are costuri umane inacceptabile”.

Cercetarea privind celulele staminale embrionare şi cea privind celulele staminale adulte delineează în mod net această diversitate de viziune, asupra căreia Episcopul Romei a revenit, punând în lumină frumuseţea ştiinţei ca şi capacitate a inteligenţei umane „de a explora splendorile universului, complexitatea naturii şi frumuseţea specifică vieţii, inclusiv a vieţii umane”. Însă, a atras atenţia Sfântul Părinte:

“Since human beings are endowed…"
• „Din momentul în care fiinţele umane sunt dotate cu suflet nemuritor şi sunt create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, există dimensiuni ale existenţei umane care se află dincolo de limitele pe care ştiinţele naturale sunt competente să le determine.
Dacă astfel de limite sunt violate, există riscul ca demnitatea unică şi inviolabilă a vieţii umane să poată fi subordonată unor consideraţii utilitariste”.

„Mentalitatea pragmatică ce influenţează deseori deciziile în lumea de azi este chiar prea pregătită să folosească toate mijloacele disponibile pentru atingerea scopului dorit, in ciuda amplei prove a consecinţelor dezastroase cauzate de o astfel de concepţie”, a atras atenţia Benedict al XVI-lea.
Sfântul Părinte a notat de asemenea că atunci când se are atât de intens în vedere atingerea unui obiectiv ca descoperirea unor tratamente pentru bolile degenerative, pentru oamenii de ştiinţă tentaţia este de „a înlătura obiecţiunile etice şi a continua orice tip de cercetare ce pare să ofere perspectiva unei reuşite”.

“Those who advocate research on embryonic stem cells…"
• “Cei care susţin cercetarea în domeniul celulelor staminale embrionare în speranţa de a obţine un astfel de rezultat comit grava eroare de a nega dreptul inalienabil al vieţii oricărei fiinţe umane, din momentul conceperii şi până la moartea naturală.
Distrugerea nici a unei singure vieţi umane nu poate fi justificată în termeni de beneficiu pe care l-ar putea aduce într-o zi unei alte fiinţe umane”.

Pe versantul opus, cercetarea în domeniul celulelor staminale adulte respectă limitele etice şi reprezintă imaginea unei ştiinţe care „poate aduce o contribuţie cu adevărat importantă promovării şi salvgardării demnităţii omului”.
De aceea, a Subliniat Sfântul Părinte, şi progresele în acest sector se pot considera „foarte importante”, căci posibilitatea de vindecare a bolilor degenerative cronice nu se face în defavoarea embrionilor umani ci „utilizează ţesutele unui organism adult, sângele cordonului ombilical de la momentul naşterii şi ţesuturi de fetuşi morţi de moarte naturală”:

"The improvement that such therapies…"
• “Îmbunătăţirile pe care le promit astfel de terapii ar putea constitui un semnificativ pas înainte în cadrul ştiinţei medicale, purtând noi speranţe bolnavilor şi familiilor acestora.
Din acest motiv, Biserica oferă încurajarea sa celor angajaţi în a conduce şi a susţine cercetarea de acest tip, cu condiţia de a se efectua întotdeauna în respectul faţă de binele integral al persoanei umane şi faţă de binele comun al societăţii”.

De aici rezultă, a adăugat Succesorul lui Petru, „că dialogul dintre ştiinţă şi etică este de maximă importanţă în garantarea faptului că progresele medicinii nu sunt niciodată obţinute cu preţul unor costuri umane inacceptabile”.
Apoi, în afara „consideraţiilor pur etice” există – a precizat Benedict al XVI-lea – chestiuni de natură socială, economică şi politică care trebuie să fie înfruntate pentru a garanta că progresele ştiinţei medicale merg în pas cu o justă şi echitabilă disponibilitate din partea serviciilor sanitare”:

“The Church thinks not only of the unborn…"
• “Biserica nu se gândeşte doar la copiii care sunt pe cale de a se naşte, dar şi la cei care nu au acces facil la costisitoare îngrijiri medicale. Boala nu face excepţie între persoane şi dreptatea impune ca orice efort să determine ca roadele cercetării ştiinţifice să fie puse la dispoziţia tuturor acelora care vor trage beneficii, indiferent de posibilităţile lor financiare”.

Aici, serviciul audio: