La „Angelus”, Benedict al XVI-lea vorbind despre viaţa veşnică, cere să se pună capăt
violenţelor în Nigeria şi exprimă apropiere populaţiei genoveze lovite de inundaţii
(RV - 6 noiembrie 2011) „Puneţi capăt violenţelor”: este
apelul presant al lui Benedict al XVI-lea care, la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea
„Angelus”, şi-a îndreptat gândul spre Nigeria, răvăşită în aceste zile de atacuri
teroriste care, în partea de nord a ţării africane, au provocat peste o sută de morţi.
Totodată Papa şi-a exprimat apropierea sa sufletească faţă de populaţia oraşului italian
Genova, lovit grav de inundaţii. Înainte de cuvintele despre intemperiile atmosferice
din Italia de Nord şi situaţia dramatică din Nigeria, Sfântul Părinte a ţinut o alocuţiune
despre viaţa veşnică inspirându-se din lecturile biblice propuse la Liturghia duminicii
a XXXII-a din Timpul de peste an. „Cine crede în Dumnezeu-Iubire - a afirmat episcopul
Romei - acela poartă în sine o speranţă invincibilă”.
Dar să revenim. Benedict
al XVI-lea este aşadar aproape de victimele violenţei şi ale calamităţilor naturale.
Înainte de rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată duminică 6 noiembrie împreună cu
mii de credincioşi, romani şi pelerini reuniţi la prânz în Piaţa Sfântul Petru, Papa
Benedict a adresat înainte de toate un apel pentru pacificarea situaţiei în Nigeria,
zguduită de o escaladare a violenţei care a semănat moarte şi distrugere. •
Urmăresc cu mâhnire episoadele tragice care s-au verificat zilele trecute în Nigeria
şi, în timp ce mă rog pentru victime, invit la a pune capăt oricărei violenţe, care
nu rezolvă problemele, dar le intensifică, semănând ură şi divizare chiar între cei
care cred.
Apoi, în timp ce peste Piaţa Sfântul Petru strălucea soarele
de toamnă, gândul plin de emoţie al Papei s-a îndreptat spre acele regiuni din Italia
de Nord, care au fost calamitate grav de intemperii atmosferice. Benedict al XVI-lea
s-a adresat în special locuitorilor oraşului Genova, cel mai lovit de inundaţii: •
Gândul astăzi nu poate să nu se îndrepte spre oraşul Genova, lovit dur de inundaţie.
Asigur rugăciunea mea pentru victime, pentru rude şi pentru cei care au suferit
mari pagube. Sfânta Fecioara Maria della Guardia să susţină iubita
populaţie genoveză în strădania solidară pentru depăşirea
încercării.
Înainte de cuvintele de apropiere faţă de sinistraţi şi de
victimele din Nigeria, Pontiful pronunţase o alocuţiune despre viaţa veşnică inspirată
din Liturghia zilei. Un punct, a observat, asupra căruia se constată o „diferenţă
netă între cine crede şi cine nu crede, sau, s-ar putea spune deopotrivă, între cine
speră şi cine nu speră”. În fapt, religia grecilor, cultele şi miturile păgâne, nu
erau în stare să arunce lumină asupra misterului morţii, drept care o străveche inscripţie
spunea: „In nihil ab nihilo quam cito recidimus”, care înseamnă „În
nimic din nimic cât mai curând recădem”. Credinţa „în moartea
şi învierea lui Isus Cristos - a amintit - marchează şi în acest domeniu, un punct
decisiv de delimitare: • Dacă îl înlăturăm pe Dumnezeu, dacă îl înlăturăm
pe Cristos, lumea se prăbuşeşte în gol şi în întuneric. Şi aceasta se întâlneşte şi
în expresiile nihilismului contemporan, un nihilism adesea inconştient ce contagiază
din păcate atâţi tineri.
Oprindu-se la pericopa Evangheliei după Matei
despre renumita parabolă a celor zece fecioare invitate la o sărbătoare de nuntă,
simbol al Împărăţiei cerurilor, al vieţii veşnice, Papa a spus că aceasta este o
imagine fericită prin care Isus învaţă un adevăr ce ne pune în discuţie. În fapt,
din cele zece fete, cinci intră la sărbătoare, pentru că, la sosirea mirelui, au uleiul
necesar pentru a-şi aprinde lămpile; în timp ce celelalte cinci rămân afară, întrucât,
nechibzuite, nu au purtat cu ele uleiul. Şi Papa a explicat cu Sf. Augustin ce reprezintă
uleiul „indispensabil pentru a fi admişi la banchetul nupţial”. Cei de demult vedeau
în el un simbol al iubirii, care nu se poate cumpăra, dar se primeşte ca dar, se păstrează
în intimitate şi se practică în fapte. • Adevărata înţelepciune înseamnă
a profita de viaţa muritoare pentru a săvârşi fapte de milostenie, pentru că, după
moarte, acest lucru nu va mai fi posibil. „
Când vom fi treziţi
pentru judecata din urmă - a spus - aceasta se va desfăşura pe baza iubirii practicate
în viaţa pământească”: • Şi această iubire este dar al lui Cristos, revărsat
în noi de Duhul Sfânt. Cine crede în Dumnezeu-Iubire poartă în sine o speranţă de
neînvins, ca o lampă cu care să traverseze noaptea dincolo
de moarte şi să ajungă la marea sărbătoare a vieţii.
Ca de obicei
în finalul alocuţiunii duminicale, nu putea lipsi un gând al Pontifului la Maica Domnului.
„Mariei, Sedes Sapientiae - Scaunul Înţelepciunii, să-i cerem să ne înveţe adevărata
înţelepciune, aceea care s-a făcut trup în Isus. El este Calea care conduce din această
viaţă la Dumnezeu, la Cel Veşnic. El ne-a făcut să cunoaştem chipul Tatălui, şi astfel
ne-a dăruit o speranţă plină de iubire. De aceea, Maicii Domnului Biserica i se adresează
cu aceste cuvinte: „Vita, dulcedo, este spes noastra - Viaţa, mângâierea şi speranţa
noastră”. Să învăţăm de la ea cum să trăim şi să murim în speranţa ce nu dezamăgeşte.
Salutând
pelerinii de limbă spaniolă, Papa a amintit că luni 7 noiembrie este prima aniversare
de când „a avut bucuria” să dedice bazilica „Sacrada Familia” din Barcelona în Spania,
operă „minunată de tehnică, frumuseţe şi credinţă” a „genialului arhitect” catalan
Antoni Gaudì.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict
al XVI-lea la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, împreună cu pelerinii reuniţi
duminică 6 noiembrie în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale
la toţi ascultătorii noştri dispuşi lăuntric în spirit de credinţă.