Papa la „Angelus” în solemnitatea „Tuturor Sfinţilor”: toate stările de viaţă pot deveni căi de sfinţenie; rugăciunea pentru cei morţi nu doar utilă, ci necesară

(RV - 1 noiembrie 2011) „Sfinţenia este chemarea originară a fiecărui botezat”: a reamintit Papa Benedict al XVI-lea în solemnitatea Tuturor Sfinţilor înainte de recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” cu mii de credincioşi, romani şi pelerini, reuniţi marţi la prânz în Piaţa Sfântul Petru. Solemnitatea „Toţi Sfinţii” de la 1 noiembrie aminteşte că toate stările de viaţă pot deveni căi de sfinţenie şi acestea sunt diferite şi numeroase. Apoi gândul Papei mergând pe linia „Împărtăşirii Sfinţilor” s-a oprit la ziua de 2 noiembrie dedicată credincioşilor răposaţi, „durerii pentru despărţirea pământească” şi „certitudinii învierii”.

Dar să ascultăm alocuţiunea Papei Benedict în expunerea ei în prezenţa miilor de credincioşi din diferite părţi ale lumii, care l-au ascultat cu atenţie şi apoi s-au rugat antifonul marian „Îngerul Domnului” care rezumă pe scurt misterele mântuirii prin moartea şi învierea lui Cristos.
• Iubiţi fraţi şi surori, solemnitatea Tuturor Sfinţilor este o ocazie prielnică pentru a înălţa privirea de la realităţile pământeşti, ritmate de timp, la dimensiunea lui Dumnezeu, dimensiunea veşniciei şi a sfinţeniei. Liturghia ne aminteşte astăzi că sfinţenia este vocaţia originară a fiecărui botezat (Cf Lumen Gentium, 40). În fapt, Cristos, care cu Tatăl şi cu Duhul este singurul Sfânt (Cf Fap 15,4), a iubit Biserica ca pe mireasa sa şi s-a dat pe sine pentru ea, în scopul de a o sfinţi (Cf Ef 5,25-26).

Din acest motiv toţi membrii poporului lui Dumnezeu sunt chemaţi să devină sfinţi, după afirmaţia apostolului Paul: „Aceasta, în fapt, este voinţa lui Dumnezeu, sfinţirea voastră” (1Tes 4,3). Deci:
• Suntem invitaţi să privim la Biserică nu în aspectul ei temporal şi uman, marcat de fragilitate, dar aşa cum Cristos a voit-o, şi anume „comuniune a sfinţilor” (Catehismul Bisericii Catolice, 946).

În Crez o mărturisim „sfântă”, întrucât este Trupul lui Cristos, este mijloc de participare la sfintele Taine, în primul rând Euharistia, şi familie a Sfinţilor, ocrotirii cărora suntem încredinţaţi în ziua Botezului. Astăzi venerăm tocmai această nenumărată comunitate a Tuturor Sfinţilor, care, prin parcursurile lor diferite de viaţă, ne indică diferite căi de sfinţenie, având împreună un singur numitor comun: urmarea lui Cristos şi modelarea după chipul său, scop ultim al istoriei noastre umane.
• Toate stările de viaţă, în fapt, pot deveni, prin lucrarea harului şi cu angajarea şi perseverenţa fiecăruia, căi de sfinţenie.

Tocmai în orizontul Bisericii cereşti, la care solemnitatea de astăzi ne-a înălţat - explică Papa, pomenirea credincioşilor răposaţi, căreia îi este dedicată ziua de mâine, 2 noiembrie, ne ajută să-i amintim pe cei dragi ai noştri care ne-au lăsat, şi toate sufletele în drum spre plinătatea vieţii. Încă din primele timpuri ale credinţei creştine, Biserica de pe pământ, recunoscând comuniunea întregului trup mistic al lui Isus Cristos, a cultivat cu mare pietate amintirea celor răposaţi şi a oferit jertfe pentru ei.
• Rugăciunea noastră pentru cei morţi este de aceea nu numai utilă dar necesară, întrucât ea poate nu numai să-i ajute, dar şi să facă eficientă mijlocirea lor în favoarea noastră (Cf Catehismul Bisericii Catolice, 958).

Papa a menţionat piosul obicei al reculegerii în rugăciune la mormintele celor răposaţi şi folosul spiritual pe care îl comportă.
• Chiar şi vizita la cimitire, în timp ce menţine legăturile de afecţiune cu cine ne-a iubit în această viaţă, ne aminteşte să toţi tindem spre o altă viaţă, dincolo de moarte.

Dar Papa Benedict nu uită dimensiunea umană a plânsului:
• Plânsul, datorită despărţirii pământeşti, să nu prevaleze, de aceea, asupra certitudinii învierii, asupra speranţei de a ajunge la fericirea veşniciei, „momentul plin de satisfacţie, în care totalitatea ne îmbrăţişează şi noi îmbrăţişăm totalitatea” (Encic. Spe salvi, 12). Obiectul speranţei noastre în fapt este a se bucura în prezenţa lui Dumnezeu în veşnicie. A promis-o Isus ucenicilor săi: „Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucuria, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (In 16,22).

Ca de obicei, în finalul alocuţiunii, un gând la Maica Domnului.
• Fecioarei Maria, Regina tuturor Sfinţilor, să-i încredinţăm pelerinajul spre patria cerească, în timp ce invocăm pentru fraţii şi surorile răposaţi mijlocirea ei maternă.

După recitarea rugăciunii „Angelus”, au urmat saluturile în diferite limbi. În franceză, invitaţia Papei la ascultarea Fericirilor evanghelice cu care Isus ne învaţă drumul spre sfinţenie. În engleză, Papa s-a referit la sărbătoarea foarte frumoasă a Sfinţilor şi a afirmat că împreună cu ziua pomenirii celor răposaţi „ne vorbeşte despre frumuseţea credinţei noastre şi despre bucuria ce ne aşteaptă în cer cu toate persoanele dragi”. În germană, pe lângă salutul particular adresat Consiliului general al Societăţii „Kolping International”, Papa a subliniat că „Sfinţii sunt Evanghelia vie”. În spaniolă Pontiful a invitat la „contemplarea iubirii infinite a lui Dumnezeu”, În poloneză, a accentuat gândul „cu bucurie la toţi cei pe care Dumnezeu i-a introdus deja în slava sa”, „fericiţii care se bucură de viaţa nemuritoare, îl văd pe Dumnezeu aşa cum este”.

În fine, în italiană, Papa a vorbit despre ’cursa Sfinţilor’:
• Un călduros salut adresez celor care au participat dimineaţa aceasta la „Cursa Sfinţilor”, organizată de Fundaţia ’Don Bosco în lume’. Sfântul Paul ar spune că toată viaţa este o ’cursă’ spre sfinţenie: voi ne daţi un bun exemplu! Vă urez tuturor o sărbătoare frumoasă!

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu pelerinii reuniţi în Piaţa San Pietro marţi 1 noiembrie, în solemnitatea „Toţi Sfinţii”, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri pregătiţi sufleteşte în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci