Benedict al XVI-lea la întâlnirea de la Assisi „Peregrini ai adevărului, peregrini ai păcii”: violenţa este o contra-religie, credincioşii să nu denatureze imaginea lui Dumnezeu

(RV - 27 octombrie 2011) Religiile nu trebuie să fie niciodată motiv de violenţă. Credinţele şi dialogul interreligios sunt şi trebuie să fie la temelia păcii. Este rechemarea pe care Benedict al XVI-lea a lansat-o joi 27 octombrie la Assisi în faţa exponenţilor tuturor religiilor lumii, şi a unui grup de persoane care nu cred, cu ocazia unei noi Zile mondiale de rugăciune şi de reflecţie pentru pace, la 25 de ani de la istorica întâlnire convocată de Papa Ioan Paul al II-lea la 27 octombrie 1986. Papa Benedict şi cei circa 300 de participanţi la evenimentul „Pelerini ai adevărului, pelerini ai păcii”, au ajuns joi dimineaţă în oraşul Sfântului Francisc într-un tren cu şapte vagoane plecate de la Gara Vatican şi care joi seară i-a readus pe toţi la Roma.

Din Assisi, trimisa noastră specială, Francesca Sabatinelli:
• Terorismul, adesea motivat şi justificat de religie, şi negarea lui Dumnezeu: sunt noile chipuri ale violenţei pe care Benedict al XVI-lea le denunţă aici la Assisi, unde în urmă cu 25 de ani predecesorul său Ioan Paul al II-lea invitase pentru prima dată religiile lumii la o rugăciune pentru pacea în lume. Papa aminteşte acel eveniment la începutul discursului său adresat celor circa 300 de reprezentanţi ai diferitelor confesiuni creştine şi religii ale lumii. Şi de data aceasta imaginea este a unor oameni de credinţă reuniţi în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor, cu noutatea prezenţei şi a unor persoane care nu cred. În spatele lor, „Porţiuncula”, mica bisericuţă înglobată în bazilică şi păstrată până azi din timpul Sfântului Francisc, fiind centrul franciscanismului, unde sărăcuţul a întemeiat ordinul său religios. Benedict al XVI-lea vorbind liderilor creştini, evrei, musulmani şi de alte credinţe, a trasat profilul istoric lui 1986, când Zidul de la Berlin, în mod simbolic, împărţea planeta în două blocuri contrastante între ele. Prăbuşirea acelei bariere a demonstrat că voinţa popoarelor de a fi libere era mai tare decât arsenalele violenţei - spune - şi că, mai ales, în spatele puterii materiale nu mai exista nici o convingere spirituală. A fost o victorie a libertăţii, şi de a putea crede, şi prin urmare o victorie a păcii.

Ziua de azi însă prezintă din nou ameninţări la adresa acestui „mare bine”.
• Lumea libertăţii s-a revelat în mare parte fără orientare, şi de către nu puţini libertatea este înţeleasă greşit şi ca libertate pentru violenţă. Discordia dobândeşte noi şi înspăimântătoare chipuri iar lupta pentru pace trebuie să ne stimuleze în mod nou pe toţi.

Şi iată „noile chipuri ale violenţei”, înainte de toate terorismul, atacuri cu ţintă precisă care - spune Papa - scot „înafara jocului tot ceea ce în dreptul internaţional era în mod comun recunoscut şi sancţionat ca limită a violenţei”.
• Ştim că adesea terorismul este motivat religios şi că tocmai caracterul religios al atacurilor serveşte ca justificare pentru cruzimea fără nici o milă, care crede că poate nesocoti regulile dreptului pe motivul ’binelui’ urmărit. Religia aici nu este în serviciul păcii, dar a justificării violenţei.

Faptul că religia motivează de fapt violenţe, este avertismentul Papei, este ceva ce trebuie să îngrijoreze persoanele de credinţă. Mesajul de acum 25 de ani al lui Ioan Paul al II-lea, a fost relansat joi de Benedict al XVI-lea, din nou în oraşul Sfântului Francisc: forţa respectului rezidă în dialogul interreligios. Assisi în 1986 a fost un act de pocăinţă deoarece catolicii, a spus Ioan Paul al II-lea, nu au fost întotdeauna făuritori de pace. Astăzi o repetă Benedict al XVI-lea, cerând ca credinţa creştină să fie instrument al păcii lui Dumnezeu în lume.
• Ca creştin, aş vrea să spun la acest punct: da, în istorie chiar în numele credinţei creştine s-a făcut recurs la violenţă. Recunoaştem acest lucru, plini de ruşine. Dar este absolut clar că aceasta a fost o utilizare abuzivă a credinţei creştine, în evident contrast cu adevărata ei natură.

Absenţa lui Dumnezeu, negarea sa, corupe omul, îi provoacă decăderea şi comportă violenţă, şi iată a doua motivaţie identificată de Papa. „Duşmanii religiei - spune - văd în aceasta o sursă primară de violenţă în istoria omenirii şi pretind de aceea dispariţia religiei”.
• Dar „Nu-ul” spus lui Dumnezeu a produs cruzime şi o violenţă fără măsură, care a fost posibilă numai pentru că omul nu mai recunoştea nici o normă şi nici un judecător deasupra lui, dar se pretindea ca normă doar pe el însuşi. Ororile lagărelor de concentrare arată în toată claritatea consecinţele absenţei lui Dumnezeu.

Papa s-a oprit asupra decadenţei omului din care derivă schimbarea climatului spiritual. Într-o societate marcată de degenerarea dorinţei de fericire violenţa devine un lucru normal, în acest caz „pacea este distrusă şi în această lipsă de pace omul se distruge pe sine”.
• Închinarea la mamona, în faţa averii şi puterii, se dezvăluie o contra-religie, în care nu mai contează omul, ci doar avantajul personal.

În final, Papa vorbeşte despre noutatea de la Assisi 2011. Prezenţa, alături de religiile mondiale, a unui grup de persoane care nu cred, oameni de ştiinţă şi de cultură, bărbaţi şi femei cărora „nu le-a fost dat darul de a putea crede şi care totuşi caută adevărul, sunt în căutarea lui Dumnezeu”. Pun întrebări atât ateilor combativi care pretind a şti că nu există Dumnezeu, cât şi adepţilor religiilor, pentru ca să nu-l considere pe Dumnezeu ca o proprietate.
• Aceste persoane caută adevărul, caută pe Dumnezeul adevărat, a cărui imagine în religii, din cauza modului în care nu rareori sunt practicate, este de nu puţine ori ascunsă. Faptul că ei nu reuşesc să-l găsească pe Dumnezeu depinde şi de credincioşi cu imaginea lor redusă sau distorsionată despre Dumnezeu.

Este vorba deci de „a se regăsi împreună în acest fapt de a fi pe drumul spre adevăr şi a-şi asuma împreună răspunderea pentru cauza păcii împotriva oricărui fel de violenţă distrugătoare a dreptului”. Biserica catolică, încheie Papa, „nu va renunţa la lupta împotriva violenţei, la angajarea ei pentru pacea în lume”.

Joi, în cursul după amiezii, după o pauză de reflecţie şi rugăciune personală, Papa şi şefii de delegaţii s-au transferat în Piaţa San Francesco la Bazilică pentru întâlnirea de încheiere care prevede reînnoirea angajării în favoarea păcii şi o vizită în tăcere la mormântul Sfântului.

Din România, participă la actuala întâlnire de la Assisi ÎPS Iosif, mitropolit ortodox pentru Europa occidentală şi meridională şi PS Siluan, episcop al Eparhiei ortodoxe române din Italia.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci