Papa la concertul din Aula Paul al VI-lea: muzica lui Bruckner explorează cu artă
misterul credinţei
(RV - 23 octombrie 2011) “O operă grandioasă ce sintetizează
credinţa unui mare muzician, dar şi o rechemare pentru noi la a deschide
orizonturile şi cugeta la viaţa veşnică”. Este pe scurt reflecţia
pe care Papa a lăsat-o celor prezenţi la terminarea concertului de sâmbătă după amiază,
22 octombrie, în Aula Paul al VI-lea din Vatican, unde au fost executate piesele muzicale
„Te Deum” şi „Simfonia n.9 în re minor” ale compozitorului austriac Anton Bruckner.
Au interpretat Orechestra Operei de Stat din Bavaria condusă de Ken Nagano şi „Audi
Jugendchorakademie”, condusă Martin Steidler.
O pagină de rafinată analiză
muzicală iluminată de lumina credinţei: a spus Papa Benedict. A asculta muzica lui
Bruckner este ca şi cum te-ai găsi în interiorul unei mari catedrale cu structurile
de susţinere ce ne poartă spre înălţimi şi creează emoţie. Dar fundamentul a toate,
adaugă Pontiful, este credinţa simplă, solidă, genuină, păstrată de compozitorul austriac
în toată viaţa. Şi în această ultimă simfonie, dedicată bunului Dumnezeu, trădează
o dorinţă: • Aproape ca şi cum el ar fi vrut să dedice şi să încredinţeze
ultimul rod matur al artei sale Aceluia în care crezuse mereu, de acum unicul
şi adevăratul interlocutor căruia i se adresează, ajuns la ultima parte a existenţei.
Şi
tocmai la o dimensiune misterioasă, aproape atemporală, ne deschid şi ne călăuzesc
cele trei mişcări simfonice. Sensul, continuă Papa, este acela al unei aşteptări continue,
de la începutul misterios la adagio final, cu mişcarea sa de ascensiune progresivă,
cu clarobscururile, reminiscenţele sale semnificative din materialul muzical al miselor.
Bruckner se ruga bunului Dumnezeu să poată intra în taina sa, să-l poată lăuda
în cer aşa cum făcuse pe pământ prin muzica sa şi în acest act de credinţă. subliniază
Papa, dar nu numai: • O rechemare şi pentru noi la a deschide orizonturile
şi a ne gândi la viaţa veşnică, nu pentru a fugi din prezent, chiar dacă marcat de
probleme şi dificultăţi, dar mai degrabă pentru a-l trăi şi mai
intens, purtând în realitatea în care trăim un pic de lumină, de speranţă, de iubire.
Aici
serviciul audio cu inserţii din concert: rv/A.
Lucaci