Mons. Bruno Forte despre Anul Credinţei proclamat de Benedict al XVI-lea: Mărturia creştină se înrădăcinează în istorie

(RV – 18 octombrie 2011) Anul Credinţei, proclamat de Benedict al XVI-lea prin scrisoarea apostolică „Porta Fidei” este un îndemn la „a porni la drum” pentru a deschide inima Speranţei, lui Isus Cristos.

Poarta credinţei – scrie Papa – este mereu deschisă şi pentru numeroase persoane care, „chiar dacă nu recunosc în ele însele darul credinţei, se află oricum într-o căutare sinceră a sensului ultim”.

Despre semnificaţia Anului Credinţei, care va începe pe 11 octombrie 2012, iată reflecţia monseniorului Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti, în Italia, intervievat de Amedeo Lomonaco, de la redacţia noastră centrală.

Mons. Bruno Forte:

• „Este un timp al redescoperirii avântului misionar al Bisericii care se naşte din bucuria de a fi întâlnit darul lui Dumnezeu şi din dorinţa de a comunica această bucurie tuturor şi în special acelora care par a fi departe, indiferenţi, distraţi sau care nu cunosc marele dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut în Cristos.
Aşadar, un an în care să se celebreze credinţa, dar şi un an în care să se ofere credinţa, să se mărturisească în mod credibil, cu reînnoit avânt şi convingere, pentru ca Poarta credinţei să se deschidă pentru toţi aceia care, cu libertatea şi onestitatea inimii, sunt în căutare”.

Anul credinţei, cuprins între 11 octombrie 2012 şi 24 noiembrie 2013 va fi profund legat de pagini dense de semnificaţie, precum aniversarea a 50 de ani de la Conciliul Vatican II, împlinirea a 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice şi deschiderea, chiar în luna octombrie a anului viitor, a Adunării Generale a Sinodului Episcopilor…
• „Papa a dorit celebrarea a 50 de ani de la Conciliul Vatican al II-lea. Conciliul este mai viu ca oricând şi specificul pe care-l subliniază Benedict al XVI-lea este că marile roade ale Conciliului sunt în ordinea credinţei. Adică, Conciliul a reprezentat o 'primăvară' a credinţei, un reînnoit suflu al Duhului.
Cred că coincidenţa împlinirii a 50 de ani de la Conciliul Vatican II, a Sinodului episcopilor asupra noii evanghelizări şi a deschiderii Anului credinţei este extrem de emblematică pentru o profundă continuitate în constanta reînnoire pe care Papa o indică ca pe cale a Bisericii, în mod special sub semnul marelui dar al credinţei.”

Şi, pentru a parcurge această cale – adaugă Sfântul Părinte – este necesară cunoaşterea conţinutului credinţei, pentru a adera cu inteligenţă şi voinţă la ceea ce propune Biserica…
• „Sfântul Părinte atrage atenţia asupra necesităţii ambelor operaţiuni: este necesar ca credincioşii şi cei care sunt în căutare să cunoască în profunditate conţinuturile credinţei. În acest sens, Papa aminteşte catehismul Bisericii Catolice şi, pe de altă parte, indică faptul că acest conţinut al credinţei trebuie parcurs pe o cale a libertăţii, punând în joc propria persoană.
Cred că este foarte frumoasă şi atenţia faţă de acest al doilea aspect, pentru că pune în lumină importanţa pe care fiecare, în propria libertate, se pune în joc pe sine, prin acceptarea şi curajul credinţei”.

Un punct crucial al acestui document priveşte tocmai curajul credinţei: creştinul – explică Papa – nu poate să considere vreodată că a crede este un fapt privat. Credinţa implică o mărturie şi o angajare publică, o exigenţă cât se poate de urgenţă în societatea actuală…
• „Credinţa nu poate fi trăită ca pe un fapt privat, individualist, care să ne îndepărteze într-un fel de istorie. Creştinismul nu este religia salvării de istorie şi a salvării istoriei. Şi aceasta înseamnă că tocmai cei care trăiesc adeziunea de credinţă la Isus Cristos, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, trebuie să trăiască şi fidelitatea faţă de lumea prezentă în care există şi fidelitatea faţă de lumea ce trebuie să vină, care este lumea promisiunii lui Dumnezeu, revelată în Isus Cristos.
Conjugarea acestor două fidelităţi reprezintă mărturia creştină, ceea ce înseamnă că nu putem fi mărturisitori ai credinţei ieşind înafara istoriei. A fi mărturisitori ai credinţei însemnă să duci în inima istoriei experienţa venirii lui Dumnezeu în Isus Cristos.

Aici serviciul audio: