„Porta Fidei” - "Poarta credinţei" este Scrisoarea apostolică a lui Benedict al XVI-lea prin care se proclamă începând din 11 octombrie 2012, Anul Credinţei: a crede în Isus este calea pentru a ajunge la mântuire

(RV - 17 octombrie 2011) A fost publicată luni dimineaţă Scrisoarea apostolică a lui Benedict al XVI-lea „Porta Fidei”, în formă de „Motu proprio”, prin care se proclamă „Anul Credinţei” care va începe la 11 octombrie 2012, în cea de-a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II, şi se va încheia pe 24 noiembrie 2013 în solemnitatea lui Cristos Regele Universului. „Este o invitaţie - explică Papa în scrisoare - la o autentică şi reînnoită convertire la Domnul, unicul Mântuitor al lumii.

În Scrisoarea apostolică Sfântul Părinte indică exigenţa de a „redescoperi drumul credinţei” pentru a regăsi „gustul de a ne hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu”. „Poarta credinţei” este mereu deschisă: „Este posibil a trece peste acel prag - scrie Papa - când Cuvântul lui Dumnezeu este vestit iar inima se lasă plăsmuită de harul care transformă”. În societatea de azi, marcată de o profundă criză economică, „nu putem accepta ca sarea să devină insipidă, fără gust iar lumina să fie ţinută ascunsă”. Amintind învăţătura lui Isus: „Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27), Sfântul Părinte indică ţinta acestei „porniri la drum”: „A crede în Isus Cristos este calea pentru a putea ajunge în mod definitiv la mântuire”.

Benedict al XVI-lea relevă şi că începutul Anului Credinţei, în octombrie 2012, va coincide cu deschiderea Adunării generale a Sinodului episcopilor, centrată pe tema „Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine”. O ocazie prielnică - explică - „pentru un timp de reflecţie specială şi redescoperire a credinţei”. Nu este prima dată când Biserica este chemată să celebreze un An al Credinţei. „Paul al VI-lea - aminteşte Papa - a proclamat unul asemănător în 1967 pentru a comemora martirajul Apostolilor Petru şi Paul în cel de-al 19 centenar al mărturiei lor supreme”. Se gândea că în felul acesta Biserica întreagă putea căpăta o „conştiinţă exactă despre credinţa ei, pentru a o reînsufleţi, purifica, întări şi mărturisi”. Marile prefaceri care s-au verificat în acel An, au făcut încă şi mai evidentă necesitatea unei asemenea celebrări. Toţi credincioşii - subliniază Sfântul Părinte - au nevoie de a fi întăriţi şi înţeleşi într-o manieră mereu nouă „în scopul de a da mărturie coerentă în condiţii istorice diferite decât cele din trecut”.

A face să înceapă Anul Credinţei în coincidenţă cu a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II este şi o ocazie prielnică - scrie Papa - pentru a înţelege că textele lăsate în moştenire de Părinţii Conciliului, cum afirma Fericitul Ioan Paul al II-lea - este marele har de care a beneficiat Biserica în secolul al XX-lea: „În el ne este oferită o busolă sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului care se deschide”. Conciliul poate fi şi deveni, din ce în ce mai mult, „o mare forţă pentru reînnoirea mereu necesară a Bisericii”.

„Reînnoirea Bisericii - subliniază Pontiful - trece şi prin mărturia oferită de viaţa credincioşilor”, chemaţi să facă să strălucească „Cuvântul de adevăr pe care Domnul Isus ni l-a lăsat”. Alimentată de acest Cuvânt, Biserica „îşi continuă pelerinajul printre persecuţiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu”. „Din puterea Domnului înviat trage forţă pentru a învinge cu răbdare şi iubire necazurile şi dificultăţile care îi vin fie din interior, fie din afară”. Cu iubirea sa, Isus Cristos atrage la sine oamenii fiecărei generaţii, cu „un mandat care este mereu nou”. De aceea - explică Pontiful - şi astăzi este necesară „o angajare bisericească mai convinsă în favoarea unei noi evanghelizări pentru a redescoperi bucuria în a crede şi regăsi entuziasmul în a comunica credinţa”. Credinţa face fecunzi deoarece lărgeşte inima în speranţă şi consimte să se ofere o mărturie capabilă de a genera”; „Deschide, în fapt, inima şi mintea celor care ascultă să primească invitaţia Domnului de a adera la Cuvântul său”. Numai crezând - adaugă Papa - credinţa creşte şi se întăreşte: „Nu există altă posibilitate pentru a poseda certitudinea despre propria viaţă decât numai abandonându-se, într-un crescendo continuu, în mâinile unei iubiri ce se simte tot mai mare pentru că îşi are originea în Dumnezeu”.

Pontiful subliniază şi „unitatea profundă” dintre acul cu care se crede şi conţinuturile credinţei: „Sfântul Luca învaţă că cunoaşterea conţinuturilor de crezut nu este suficientă dacă apoi inima, adevărat templu al persoanei, nu este deschisă de harul care consimte să aibă ochi pentru a privi în profunzime şi înţelege că ceea ce a fost vestit este Cuvântul lui Dumnezeu”. Creştinul nu poate niciodată gândi că a crede este un fapt privat: „Credinţa este a decide să stai cu Domnul pentru a trăi cu El” şi implică „o mărturie şi o angajare publice”. Cunoaşterea conţinuturilor credinţei este esenţială pentru a adera cu „inteligenţă şi voinţă” la ceea ce este propus de Biserică. Pe de altă parte - adaugă Papa - nu putem uita că atâtea persoane, deşi nerecunoscând în sine darul credinţei, „sunt în orice caz într-o sinceră căutare a sensului ultim”. Şi această căutare este un autentic „preambul” al credinţei, pentru că „mişcă persoanele pe strada care conduce la misterul lui Dumnezeu”.

Pentru a accede la o cunoştinţă sistematică a conţinuturilor credinţei, Pontiful aminteşte că toţi pot găsi un material subsidiar preţios şi indispensabil în „Catehismul Bisericii Catolice” publicat la 11 octombrie 1992, exact 20 de ani înainte de deschiderea Anului Credinţei proclamat de Benedict al XVI-lea. Învăţătura Catehismului despre viaţa morală - explică Papa - capătă întreaga semnificaţie dacă este pusă în relaţie cu credinţa, liturgia şi rugăciunea. Catehismul Bisericii Catolice în acest An va putea fi un „adevărat instrument de reazem al credinţei”. În acest scop, Sfântul Părinte invită Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, în acord cu Dicasterele competente ale Sfântului Scaun, „să redacteze curând o ’Notă’ prin care oferă Bisericii şi credincioşilor unele indicaţii pentru a trăi acest An al Credinţei în modurile cele mai eficiente şi potrivite, în serviciul credinţei şi evanghelizării”.

Papa aminteşte şi unele exemple, foarte înalte, de credinţă care au marcat aceşti două mii de ani: prin credinţă Maria a crezut vestirii Îngerului că avea să devină Maica lui Dumnezeu; prin credinţă Apostolii au lăsat orice lucru pentru a-l urma pe Învăţătorul; prin credinţă martirii şi-au dăruit viaţa; prin credinţă oameni, bărbaţi şi femei, şi-au consacrat viaţa lui Cristos. „Prin credinţă trăim şi noi: prin recunoaşterea vie a Domnului Isus, prezent în existenţa noastră şi în istorie”.

Anul Credinţei - adaugă Papa - va fi şi o ocazie propice „pentru a intensifica mărturia carităţii”: „Credinţa fără caritate nu poartă rod iar caritatea fără credinţă ar fi un sentiment în voia constantă a îndoielii”. „Credinţa este cea care permite a-l recunoaşte pe Cristos şi însăşi iubirea sa este cea care ne sileşte, ne mână să-l ajutăm de fiecare dată când devine aproapele nostru pe drumul vieţii”, un parcurs ce „cunoaşte experienţa bucuriei şi a suferinţei”: „Încercările vieţii, în timp ce permit să înţelegem misterul Crucii şi să participăm la suferinţele lui Cristos (Cf Col 1,24) sunt preludiu pentru bucuria şi pentru speranţa la care conduce credinţa”. Ceea ce de care lumea de azi are nevoie în mod special „este mărturia credibilă a celor care, luminaţi în minte şi în inimă de Cuvântul Domnului, sunt capabili să deschidă inima şi mintea multora la dorinţa lui Dumnezeu şi a adevăratei vieţi, cea care nu are sfârşit”.

„Noi credem cu fermă certitudine - conclude Sfântul Părinte - că Domnul Isus a înfrânt răul şi moartea”. „Cu această încredere sigură ne încredinţăm Lui”.

Aici versiune pentru serviciul audio:

RV/A. Lucaci