Benedict al XVI-le către populaţia din Serra San Bruno: mănăstirile, centre de "asanare"
a ambientului social insalubru; însuşiţi-vă tradiţia lor spirituală
(RV- 9 octombrie 2011) A doua etapă a călătoriei pastorale de duminică a Papei
Benedict al XVI-lea a fost cea de la Serra San Bruno unde, Pontiful, sosit
cu elicopterul, a fost întâmpinat de autorităţile civile şi religioase, între care
arhiepiscopul de Catanzaro-Squillace, mons. Vincenzo Bertolone însoţit de parohii
localităţii, şi respectiv de primarul comunei, Serra San Burno şi de prefectul şi
preşedintele provinciei Vibo Valentia. Imediat Sfântul Părinte s-a transferat cu automobilul
la Mănăstirea certozină din Serra San Bruno.
Înainte de intrarea în situl
monastic, Pontiful a avut o scurtă întâlnire cu populaţia locală în Piaţa San Stefano
din faţa mănăstirii unde, după ce a fost salutat de primarul Bruno Risi, Papa Benedict
a ţinut o scurtă cuvântare, spunând că este bucuros să-i întâlnească, înainte de a
intra în mănăstire, pentru cea de-a doua parte a vizitei sale în Calabria.
A
mulţumit pentru primirea călduroasă. Două vizite apropiate ale Succesorului lui Petru
sunt un privilegiu pentru comunitatea voastră civilă. Dar mai ales, este un mare privilegiu
faptul de a avea în teritoriul vostru această „citadelă” a spiritului care este „Certoza
- Mănăstirea certozină”. Însăşi prezenţa comunităţii monastice, cu lunga sa istorie
ce datează de la Sfântul Bruno, anii vieţii 1030-1101, constituie o chemare constantă
la Dumnezeu, o deschidere spre Cer şi o invitaţie la a-şi aduce aminte că suntem fraţi
în Cristos.
Mănăstirile - a subliniat Papa - au în lume o funcţie preţioasă,
aş zice indispensabilă. Dacă în Evul Mediu ele au fost centre de asanare a terenurilor
mlăştinoase, astăzi ele servesc la „asanarea” ambientului într-un alt sens: uneori,
în fapt, clima care se respiră în societăţile noastre nu este salubră, este poluată
de o mentalitate care nu e creştină, şi nici chiar umană, întrucât dominată de interesele
economice, preocupată doar de lucrurile pământeşti şi carentă de o dimensiune spirituală.
În
acest climat nu numai Dumnezeu este marginalizat, dar şi aproapele, şi nu mai există
angajare pentru binele comun.
În schimb, mănăstirea este model al unei societăţi
care pune în centru pe Dumnezeu şi relaţia fraternă. Avem nevoie de acestea şi în
timpul nostru, a accentuat Pontiful.
Papa a încheiat cu un îndemn, spunând
că la privilegiul de a avea aproape Mănăstirea certozină este pentru locuitorii comunii
şi o responsabilitate: însuşiţi-vă marea tradiţie spirituală a acestui loc şi căutaţi
să o puneţi în practică în viaţa zilnică. Pontiful i-a binecuvântat din inimă pe
toţi cei prezenţi şi familiile lor.