Papa la audienţa generală în Piaţa San Pietro: în deşertul raţionalismului Dumnezeu este călăuza care conduce Biserica sa

(RV- 5 octombrie 2011) „Când Dumnezeu îşi deschide cortul pentru a ne primi, nimic nu ne poate face rău”. Este un mesaj de absolută încredere pe care Benedict al XVI-lea îl desprinde din meditarea Psalmului 23/22, psalmul „Bunului Păstor”. Papa a vorbit despre el la audienţa generală de miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru, afirmând că prezenţa lui Dumnezeu este sigură chiar în „deşertul raţionalismului”. Sfântul Părinte a încheiat apoi amintind apropiata sărbătoare a Sfintei Fecioare Maria a Rozariului invitând creştinii să „redescopere” această rugăciune mariană.

„Nu duc lipsă de nimic”. Un verset pe care Biserica îl intonează de două mii de ani, repetând o şi mai veche rugăciune şi mai cu seamă o certitudine: cea a bunăvoinţei nelipsite a lui Dumnezeu. Benedict al XVI-lea a urmărit şi reflectat asupra elementelor descriptive şi peisagistice care compun Psalmul 23/22 care începe cu cuvintele „Domnul e Păstorul mereu, nu voi duce lipsă de nimic”. Papa a pus în relief cum - într-un ambient pustiu ca cel povestit de Psalmist - referinţa la „păşunile verzi” la care Bunul Păstor îşi conduce turma trimite la „binele” profund pe care Păstorul însuşi îl nutreşte pentru oile sale:
• Dragi fraţi şi surori, şi noi, asemenea Psalmistului, dacă păşim în urma ’Păstorului bun’, oricât de dificile, întortocheate sau lungi ar putea să apară drumurile vieţii noastre, adeseori chiar în zone de deşert sub aspect spiritual, fără apă şi cu un soare de raţionalism dogoritor, sub călăuza păstorului bun, Cristos, suntem siguri că mergem pe străzile ’drepte’ şi că Domnul ne conduce şi ne este mereu aproape şi nu vom duce lipsă de nimic.

La un moment dat peste turmă se aşterne întunericul nopţi: „există riscul - obersvă Papa - de a se poticni sau de a se îndepărta şi a se pierde”. Totuşi Pslamistul, continuă Pontiful, nu este cuprins de nici o teamă, se simte asigurat, cum ar trebui să se simtă în acelaşi fel Biserica şi fiecare credincios individual:
• Acel ’tu eşti cu mine’ este o proclamare de încredere de neclintit, şi rezumă experienţa de credinţă radicală; apropierea lui Dumnezeu transformă realitatea, valea întunecată pierde orice aspect periculos, se goleşte de orice ameninţare. Turma acum poate umbla liniştită, însoţită de zgomotul familiar al bastonului care bate pe teren şi semnalează prezenţa păstorului ce dă siguranţă.

După iarbă şi apă, scena Psalmului se mută în interiorul cortului, acela unde păstorul trăieşte cu turma sa şi unde Psalmistul este primit - a subliniat Papa Benedict - cu o „generoasă ospitalitate”. Şi aici se respiră o atmosferă de mare seninătate:
• Psalmistul devine obiectul multor atenţii, de aceea se vede ca un călător care află adăpost într-o cort ospitalier, în timp ce duşmanii săi trebuie să se oprească şi să se uite, fără să poată interveni, pentru că acela pe care îl considerau prada lor a fost pus în loc sigur, a devenit oaspete sacru, intangibil. Şi Psalmistul suntem noi dacă suntem realmente credincioşi în comuniune cu Cristos. Când Dumnezeu îşi deschide cortul pentru a ne primi, nimic nu poate să ne facă rău.

Papa a încheiat cateheza amintind cum străvechea figură a Bunului Păstor a găsit în Isus „plinătatea semnificaţiei sale”:
• Isus este ’Bunul Păstor’ care merge în căutarea oii rătăcite, care îşi cunoaşte oile şi îşi dă viaţa pentru ele, El este calea, drumul drept care ne duce la viaţă, lumina care luminează valea întunecată şi învinge orice frică a noastră (…) Cine merge cu Domnul chiar în văile întunecate ale suferinţei, ale nesiguranţei şi ale tuturor problemelor omeneşti, se simte sigur. Tu eşti cu mine: aceasta este certitudinea noastră, aceea că ne susţine.

În momentul saluturilor particulare, Benedict al XVI-lea a mulţumit în engleză delegaţiei Facultăţii de Teologie a Universităţii elene din Salonic care a dorit să-i acorde Papei medalia de aur „Apostle Jason”. Pontiful s-a declarat „profund onorat” de atare gest, recunoscând în el „un semn elocvent al înţelegerii crescânde şi dialogului existent între catolici şi ortodocşi”. A adresat un salut, între altele, cardinalului arhiepiscop de Palermo Paolo Romeo - aflat la Roma cu episcopii sicilieni la un an de la vizita pastorală a Papei făcută comunităţii palermitane. Benedict al XVI-lea a amintit în slovacă, comemorarea liturgică de vineri 7 octombrie, a Fericitei Fecioare Maria a Rozariului. „Redescoperiţi - a îndemnat - valoarea rugăciunii Rozariului drept cale pentru o întâlnire personală cu Cristos”.

La terminarea audienţei generale, ca de obicei, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Papa şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final, Sfântul Părinte a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică, extinzând-o bucuros şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci