Papa către tineri la veghea de rugăciune din Freiburg: fiţi “sfinţi înflăcăraţi”, creştinii lâncezi dăunează Bisericii mai mult decât adversarii ei

(RV 25 - septembrie 2011) Peste 30 de mii de tineri au participat sâmbătă seară la Veghea de rugăciune condusă de Benedict al XVI-lea la Târgul Internaţional din Freiburg. În prealabil, Papa întâlnise Consiliul Comitetului Central al Catolicilor Germani.
Unul dintre trimişii noştri în Germania, Sergio Centofanti:
• Secvenţe muzicale
O mică ZMT, Zi Mondială a Tineretului german, cu mult entuziasm, steaguri din toată lumea, cântece şi miriade de lumini, ca „flăcări de speranţă” menite să lumineze primele umbre ale nopţii. Tinerii îşi manifestă bucuria şi mai ales afecţiunea pentru Benedict al XVI-lea scandându-i numele în italiană.
• Benedetto! Benedetto!

Multe feţe surâzânde, ici şi colo câte o lacrimă de emoţie şi apoi mare reculegere când este citită Evanghelia în care Isus spune: „Voi sunteţi lumina lumii”. Câţiva tineri dau mărturia lor: aparţin la diferite parcursuri de credinţă, vor să urmeze Evanghelia. Papa aprinde lumina vaselor de lut pe care tinerii le poartă tovarăşilor lor pentru a răspândi flacăra aprinsă în mii de candele în timp ce soarele dispare la orizont. Benedict al XVI-lea vorbeşte despre noaptea vieţii, despre suferinţa celor nevinovaţi, despre răul ce se abate peste lume în ciuda tuturor progreselor şi angajării noastre:
• Es mag um uns herum dunkel und finster sein, und doch schauen wir ein Licht: … În jurul nostru poate fi întuneric şi beznă şi totuşi vedem o lumină: o mică flacără, minusculă, care este mai tare decât întunericul în aparenţă atât de puternic şi de nedepăşit. Cristos, care a înviat din morţi, străluceşte în această lume, şi o face în modul cel mai clar chiar acolo unde după judecata omenească totul pare sumbru şi lipsit de speranţă.

Împreună cu lumina lui Cristos strălucesc atâtea alte lumini: „în credinţă - afirmă Papa - nu suntem singuri, suntem verigi în marele lanţ al credincioşilor” care se ajută reciproc prin apropierea şi afecţiunea lor. „Dar lumea în care trăim, în ciuda progresul tehnic…nu devine mai bună. Există încă războaie, teroare, foame şi boală, sărăcie extremă şi represiune fără milă”. Şi chiar cei care pretindeau să fie „purtători de lumină”, fără Cristos, nu au creat „nici un paradis pământesc”, dar „au instaurat dictaturi şi sisteme totalitare, în care şi cea mai mică scânteie de umanism a fost sufocată”.

Există şi un rău mai ascuns care loveşte omul: „lenea, lentoarea în a voi şi în a face binele”:
• Immer wieder in der Geschichte haben aufmerksame Zeitgenossen … În mod repetat în istorie, persoane atente au notat că dauna pentru Biserică nu vine de la adversarii ei, ci de la creştinii lâncezi, mediocri.

Papa invită tinerii la curajul de a fi „sfinţi înflăcăraţi” şi notează:
• Immer wieder ist das Bild der Heiligen karikiert und verzerrt worden, … Deseori imaginea sfinţilor a fost supusă caricaturii şi prezentată în mod distorsionat, ca şi cum a fi sfinţi ar însemna a fi în afara realităţii, naivi şi fără bucurie. Nu rareori se gândeşte că un sfânt este doar acela care săvârşeşte acţiuni ascetice şi morale de cel mai înalt nivel şi că de aceea desigur se poate venera, dar niciodată imita în propria viaţă. Cât de greşită şi descurajantă este această opinie!

Nu există nici un sfânt, în afară de fericita Fecioara Maria - explică Benedict al XVI-lea - care să nu fi cunoscut păcatul şi care să nu fi păcătuit niciodată:
•Liebe Freunde, Christus achtet nicht so sehr darauf, wie oft wir im Leben … Dragi prieteni, pe Cristos nu-l interesează de câte ori în viaţă vă clătinaţi şi cădeţi, ci de câte ori v-aţi ridicat din nou. Nu cere acţiuni extraordinare, dar vrea ca lumina sa să strălucească în voi. Nu vă cheamă pentru că sunteţi buni şi perfecţi, ci pentru că el este bun şi vrea să vă facă prieteni ai săi. Da, voi sunteţi lumina lumii, pentru că Cristos este lumina voastră. Voi sunteţi creştini - nu pentru că realizaţi lucruri speciale şi extraordinare - ci pentru că el, Cristos, este viaţa voastră. Sunteţi sfinţi pentru că harul său lucrează în voi.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci


• Secvenţe muzicale.
Înainte de Veghea de rugăciune, Papa întâlnise, apreciindu-i numeroasele activităţi, Consiliul Comitetului Central al Catolicilor Germani, o mare organizaţie de laici angajată pe tărâm bisericesc şi social. Benedict al XVI-lea a exprima preţuirea sa pentru multele activităţi desfăşurate de Comitet. Germania est cea de-a doua Ţară din lume, după Statele Unite, în privinţa donaţiilor pentru ţările sărace iar Biserica germană este în prima linie în ajutoare. Între feluritele iniţiative este una specială: experienţa de a trăi un anumit timp cu săracii în Africa, Asia sau America latină, împărtăşind viaţa lor zilnică şi în felul acesta a înţelege mai bine nevoile lor.

Răsturnând situaţia, Papa se întreabă ce s-ar întâmpla dacă din acele ţări ar veni în Germania pentru o experienţă asemănătoare:
• Sie würden hier vieles bewundern, den Wohlstand, die Ordnung und die Effizienz. … Aici ar admira atâtea lucruri de exemplu bunăstarea, ordinea şi eficienţa. Dar, cu o privire neavizată, ar constata şi atâta sărăcie: sărăcie în ceea ce priveşte relaţiile umane şi sărăcie în domeniul religios.

Ar găsi o societate pătrunsă de relativism, un relativism agresiv împotriva oricăruia care afirmă „că ştie unde se află adevărul sau sensul vieţii”. O concepţie ce cauzează individualism, nestatornicie, şi chiar în raporturile dintre persoane care nu mai află curajul de a-şi promite fidelitate pentru toată viaţa, incapacitate de a face sacrificii pentru alţii. Se diminuează şi angajarea altruistă pentru cei nevoiaşi.

Care sunt cauzele? „În lumea noastră occidentală” - afirmă Papa - „multe persoane duc lipsă de experienţa bunătăţii lui Dumnezeu”. Şi aduce un exemplu: „în Germania Biserica este organizată în mod optim. Dar, în spatele structurilor, se găseşte oare şi forţa spirituală relativă, puterea credinţei într-un Dumnezeu viu?”
• Ich denke, ehrlicherweise müssen wir doch sagen, daß es bei uns … În mod sincer trebuie să spunem că există un excedent de structuri în raport cu Spiritul. Adaug: adevărata criză a Bisericii în lumea apuseană este o criză de credinţă. Dacă nu vom ajunge la o adevărată reînnoire în credinţă, toată reforma structurală va rămâne ineficace.

E nevoie de „căi noi” de evanghelizare - încheie Papa - precum mici comunităţi întemeiate pe locul central al Euharistiei, pentru ca persoanele să poată simţi mai aproape Biserici şi să poată simţi şi trăi bunătatea lui Dumnezeu.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci