Papa, duminică, la Liturghia de la Freiburg: în faţa lui Dumnezeu “nu contează vorbele, ci faptele”; modelul este Isus "al treilea fiu" care spune "da" şi face voinţa Tatălui, căci în el este numai da

(RV - 25 septembrie 2011) Înaintea lui Dumnezeu “nu contează vorbele, ci lucrarea, faptele de convertire şi de credinţă”. A spus Benedict al XVI-lea comentând parabola lui Isus despre cei doi fii trimişi de tatăl să lucreze în via sa, potrivit Evangheliei după Matei. În prezenţa unei mulţimi de aproape o sută de mii de credincioşi, împreună cu episcopii proveniţi din toate diecezele germane, Papa a prezidat duminică 25 septembrie, ultima zi a actualei călătorii apostolice în Germania, pe terenul de zbor al aeroportului din Freiburg, Sfânta Liturghie la sfârşitul căreia a recitat antifonul marian „Angelus - Îngerul Domnului”. Seara la ora 19.15, Benedict al XVI-lea lasă, de fapt, Germania şi se întoarce la Roma, şi apoi direct la Castel Gandolfo.

Din Freiburg im Breisgau, trimisul nostru Stefano Leszczynski:
• O zi de soare aproape ca primăvara a salutat ultimul mare eveniment liturgic celebrat de Benedict al XVI-lea pe esplanada aeroportului turistic al oraşului Freiburg, în splendidul peisaj natural al Munţilor Pădurea Neagră. Încă din primele ore ale dimineţii zeci de mii de persoane s-au revărsat în mare ordine în locul întrunirii pentru celebrarea Sfintei Liturghii duminicale şi recitarea rugăciunii „Angelus”. În prezenţa a circa o sută de mii de persoane, Papa a primit salutul arhiepiscopului de Freiburg, mons. Robert Zollitsch, care a evocat motoul călătoriei „Unde este Dumnezeu, acolo este viitor” şi i-a mulţumit Pontifului pentru încurajarea primită de catolicii germani în „întărirea propriei credinţe” şi „în a rămâne tari în speranţă”. Într-o atmosferă de senină reculegere mons. Zollitsch i-a invitat pe toţi cei prezenţi să se pregătească să celebreze prezenţa iubirii lui Dumnezeu în Sfânta Euharistie, pentru ca forţa ce derivă din ea „să ne ajute să construim o cultură şi o civilizaţie a iubirii în Germania şi în Europa”.

Înainte de începutul Sfintei Liturghii, la care au asistat şi exponenţi ai Bisericilor ortodoxe şi orientale, Benedict al XVI-lea a făcut un lung tur cu automobilul panoramic prin mulţimea prezentă, primind omagiul călduros al catolicilor din Sudul Germaniei care duminică erau majoritatea, deşi nu au lipsit grupuri sosite din diferite regiuni ale ţării.

Papa a centrat predica pe posibilitatea de a da o perspectivă creştină realităţii timpurilor noastre şi a indicat Evanghelia ca fundament pentru a orienta viaţa creştinilor de azi.

„În faţa tuturor lucrurilor teribile care se întâmplă astăzi în lume” - a spus Sfântul Părinte - există teologi care „spun că Dumnezeu nu poate fi atotputernic”. Totuşi, Biserica trebuie să se opună cu vigoare acestei afirmaţii:
• “Wir sind froh und dankbar, daß er allmächtig ist.... Noi suntem bucuroşi şi recunoscători că El este atotputernic. Dar trebuie , în acelaşi timp, să ne dăm seama că El îşi exercită puterea în mod diferit de felul în care oamenii obişnuiesc să o facă. El însuşi a pus o limită puterii sale, recunoscând libertatea făpturilor sale.

Dumnezeu doreşte, mântuirea poporului său, dar fără constrângeri:
• “Damit die Macht seines Erbarmens unsere Herzen anrühren kann, …Pentru ca puterea milostivirii sale să poată atinge inimile noastre e nevoie de disponibilitatea de a abandona răul, de a se ridica din starea de indiferenţă şi acorda spaţiu Cuvântului său.

Revenind la lectura Evangheliei cu parabola celor doi fraţi trimişi de tatăl să lucreze în vie, Benedict al XVI-lea a vorbit despre un al treilea fiu care rămâne misterios în spatele lor: acesta spune "da" şi face ceea ce i s-a cerut. Acest al treilea fiu, este Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, Isus Cristos, care intrând în lume a spus "Da", "Iată, eu vin...ca să fac voinţa ta" (Ev 10,7). Pontiful a invitat catolicii germani să întreprindă o angajare tot mai concretă în exercitarea propriei credinţe. „Nu contează cuvintele, ci acţionarea, convertirile şi faptele de credinţă:
• “In die Sprache der Gegenwart übersetzt könnte das Wort etwa so lauten: …Tradu în limbajul timpului nostru, afirmaţia ar putea suna mai mult sau mai puţin astfel: agnostici, care din motivul chestiunii despre Dumnezeu, nu găsesc pace; persoane care suferă din cauza păcatelor noastre şi au dorinţa după inimă curată, sunt mai aproape de Împărăţia lui Dumnezeu decât sunt credincioşii ’de rutină’, care în Biserică văd de-acum doar aparatul, structura, fără ca inima lor să fie mişcată de credinţă.

Şi tocmai în cadrul acestei reflecţii Benedict al XVI-lea prinde ocazia pentru a lăuda bogăţia instituţiilor pastorale, sociale şi caritative ale Bisericii în Germania, în care, spune, „iubirea pentru aproapele este exercitată într-o formă chiar social eficace şi până la marginile pământului, dar riscă să fie o angajare incompletă dacă se uită spiritul învăţăturii lui Isus:
• “Das offene Herz, das sich von der LIebe Christi …Inima deschisă, care se lasă atinsă de iubirea lui Crstos, şi astfel dă aproapelui, care are nevoie de noi, mai mult decât un serviciu tehnic: iubirea, în care altuia i se face vizibil Dumnezeu care iubeşte, Cristos.

Reînnoirea Bisericii, în ultima analiză, continuă Papa Benedict, se poate realiza numai prin disponibilitatea la convertire şi prin credinţa reînnoită:
• “Die Kirche in Deutschland wird für die weltweite katholische …Biserica în Germania va continua să fie o binecuvântare pentru comunitatea catolică mondială, dacă rămâne fidel unită cu Succesorii Sfântului Petru şi ai Apostolilor, dacă se îngrijeşte în diferite feluri de colaborarea cu ţările de misiune şi se lasă chiar ’contagiată’ în aceasta de bucuria în credinţă a tinerelor Biserici.

Unitatea şi universalitatea Bisericii, deci, sunt caracteristicile pe care Biserica germană trebuie să le aibă ca obiectiv pentru a continua „să fie o binecuvântare pentru comunitatea catolică mondială”. Da-ul necondiţionat spus lui Dumnezeu din partea fiecărui catolic - reaminteşte Papa în scurta alocuţiune de la rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului” recitată la sfârşitul Liturghiei, rămâne pilastrul pe care să construim propria credinţă:
•“Wenn wir nun den Engelsgruß beten, dürfen wir uns mit dem Jawort …Deci, şi în viaţa noastră iubirea faţă de Dumnezeu va deveni aproape trup, va căpăta tot mai mult formă, se va întruchipa. Nu trebuie să ne fie teamă în mijlocul tuturor preocupărilor noastre. Dumnezeu este bun.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci